1. [MDA2] violacee sf [At: COSTINESCU / P: vi-o~ / Pl: ~ / E: lat violaceae, fr violacées] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate, erbaceee, rar lemnoase, cu frunzele simple, alterne, cu florile solitare, zigomorfe, de obicei bisexuate, al cărei tip principal este vioreaua. 2 Plantă din familia violaceelor (1).
2. [DLRLC] VIOLACEE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate al cărei tip e vioreaua.
3. [DN] VIOLACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, dialipetale, erbacee, avînd ca tip micșuneaua; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. vi-o-la-ce-e, sg. invar. / < fr. violacées].
4. [DEX '09] VIOLACEU, -CEE, violacei, -cee, adj., s. f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanțe. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus.
5. [MDA2] violaceu, ~ee [At: LB / P: vi-o~ / V: (îvr) ~ciu, ~ațiu a / Pl: ~ei, ~ee / E: lat violaceus, -a, um, fr violacé] 1 a Care se apropie de violet (4). 2 a Care are nuanțe de violet (4). 3-4 sni Culoare violacee (1-2). 5 sn (Lpl; rar) Nuanțe care bat în violet (4).
6. [MDA2] violaciu, ~ie a vz violaceu
7. [MDA2] violațiu, ~ie a vz violaceu
8. [DEXI] violaceu, -cee adj., s.n., s.f. 1 adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. 2 s.n. Culoarea violacee. 3 s.f. (bot.; la pl.) Familie de plante erbacee, rar lemnoase, cu frunzele simple, alterne, cu florile de obicei bisexuate, zigomorfe, cu pinten, mai rar actinomorfe, și cu fructul o capsulă (sau o bacă); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. • sil. vi-o-. pl. -cei, -cee. /<fr. violacé, violacées, lat. violacĕus, -a, -um.
9. [DLRLC] VIOLACEU, -EE, violacei, -ee, adj. Care bate în violet. Trebuie să fi alergat. în dumbrava de stejari din care lanțul violaceu al munților de graniță pare așa de apropiat. CĂLINESCU, E. 133.
10. [DN] VIOLACEU, -EE adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet; vinețiu. // s.n. Culoare care are aceste nuanțe. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violacé, lat. violaceus].
11. [MDN '00] VIOLACEU, -EE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanțe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micșuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus)
12. [DOOM 3] violacee (desp. vi-o-) s. f., art. violaceea, g.-d. art. violaceei; pl. violacee
13. [DOOM 2] violacee (vi-o-) s. f., art. violaceea, g.-d. art. violaceei; pl. violacee
14. [MDO] violacee
15. [DOOM 3] violaceu1 (desp. vi-o-) adj. m., pl. violacei; f. sg. și pl. violacee
16. [DOOM 2] violaceu1 (vi-o-) adj. m., pl. violacei; f. sg. și pl. violacee
17. [IVO-III] violaceu, -cee.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL