1. [DEX '09] VÂNTREA, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintrea s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.
2. [DEX '09] VINTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.
3. [DEX '09] VINTREA s. f. v. vântrea.
4. [MDA2] vântră sf vz vintre
5. [MDA2] vântre snf vz vintre
6. [MDA2] ventră sf vz vintre
7. [MDA2] ventre sfn vz vintre
8. [MDA2] vintere sf vz vintre
9. [MDA2] vintiră2 sf vz vintre
10. [MDA2] vintire sf vz vintre
11. [MDA2] vintră sf vz vintre
12. [MDA2] vintre sf [At: PARACLIS (1639), 269 / V: (îrg) vântră, ~ră, (înv) vân~, ventră, ven~, (reg) ~tere, ~tiră, ~tire / Pl: ~ / E: ml venter, -is] 1 (Îvp) Abdomen. 2 (Îvp; prc) Partea inferioară (și laterală) a abdomenului Si: (îrg) vintricel1 (2). 3 (Îvp) Pântecele femeii (considerat locul unde se concepe fătul). 4 (Îvp) Organele genitale ale femeii sau ale bărbatului. 5 (Îvp; lpl) Organele interne aflate în cavitatea abdominală. 6 (Îvp; lpl; prc) Intestine. 7 (Reg; pex; îf vântră) Partea din interior a unui lucru, a unui loc etc. 8 (Îvp) Diaree (1). 9 (Îvp) Dizenterie. 10 (Reg) Partea din spatele genunchiului.
13. [DEXI] vintere s.f., s.n. v. vintre.
14. [DEXI] vintră s.f. v. vintre.
15. [DEXI] vintre s.f. (pop.) 1 Pîntece, abdomen, burtă. 2 (la pl.) Organele interne; măruntaie. 3 Dizenterie; diaree. • pl. -e. și (înv., reg.) vintră s.f., vintere s.f., s.n. /lat. ventrem.
16. [DLRLC] VINTRE vintre, s. f. (Popular) 1. Pîntece (mai ales partea moale, de jos, și părțile laterale din dreptul șoldurilor); abdomen, burtă, foale. Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. 2. (La pl.) Măruntaie. [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. 3. Dizenterie, diaree. Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. – Variantă: vîntră (GORJAN, H. IV 104) s. f.
17. [DLRLC] VINTREA s. f. v. vîntrea.
18. [DLRLC] VÎNTRĂ s. f. v. vintre.
19. [DLRLC] VÎNTREA, vîntrele, s. f. (Mai ales la pl.) Pînză de corabie; vetrelă. Din insule bogate, sfîșiind apa, mese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. Ce viață grea duc marinarii!.. suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntre Cele pe tot minutul. GHICA, la CADE. (În forma vintrea) Luntrea cu-ale ei vinlrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. – Pl. și: vîntreli (ALECSANDRI, P. III 84). – Variantă: vintrea s. f.
20. [Șăineanu, ed. VI] vintre f. vârșie. [V. vântrelă].
21. [Șăineanu, ed. VI] vintre f. pl. partea corpului între pântece și coapsă: durere de vintre, disenterie. [Lat. VENTREM].
22. [Scriban] ventre, V. vintre.
23. [Scriban] víntre și (vechĭ) véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și vîntre (Barac). V. ie 2.
24. [Scriban] vîntre, V. vintre.
25. [Scriban] vîntréle f., pl. (d. vétrilă, pl. vetrile, supt infl. luĭ vînt și a cuvintelor de forma viorea-viorele). Vechĭ. Pînze de corabie, vele. – Sing. ar fi vîntrea, că dac’ar fi -eală, pl. ar fi -elĭ.
26. [DOOM 3] !vântrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei; pl. vântrele
27. [DOOM 3] vintre2 (pântece; dizenterie) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre
28. [DOOM 3] vintre1 (măruntaie) (înv., pop.) s. f. pl.
29. [DOOM 2] vântrea / vintrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei / vintrelei; pl. vântrele / vintrele, art. vântrelele / vintrelele
30. [DOOM 2] vintre2 (măruntaie) (pop.) s. f. pl.
31. [DOOM 2] vintre1 (pântece, dizenterie) (pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre
32. [DOOM 2] vintrea v. vântrea
33. [DER] vintre s. f. – 1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.
34. [DRAM 2021] víntre, s.f. Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Pușcariu, după DER; DEX, MDA).
35. [DRAM 2015] vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).
36. [DRAM] vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, stomac”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL