1. [DEX '09] VINIȘOR s. n. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui vin; vin bun; vinuleț, vinuț. – Vin + suf. -ișor.
2. [MDA2] vinișor sn [At: LB / Pl: (rar) ~e / E: vin + -ișor] 1-2 (Pfm; șhp) Vin (bun) Si: (reg) vinaș (1-2), vinuleț (1-2), vinuț (1-2).
3. [DEXI] vinișor s.n. (pop.; fam.) Dim. al lui vin; vin bun; (pop.) vinuleț, vinuț. • /vin + -ișor.
4. [DLRLC] VINIȘOR s. n. Diminutiv al lui vin; vin bun. Îndrăgise foc vinișorul cel de cinci ani. BUJOR, S. 117. Cînd își aducea ea aminte... de vinișorul din cramă... crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 12. Vinișor de nouă ai, Cum e mai bun pentru trai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488.
5. [Scriban] vinișór n., pl. inuz. oare (dim. d. vin). Fam. Vin, păhăruț de vin: ĭa maĭ dă un vinișor!
6. [DOOM 3] vinișor s. n.
7. [DOOM 2] vinișor s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL