1. [DEX '09] VINGALAC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălac s. n.] – Din germ. Winkelhaken.
2. [MDA2] vingalac sn [At: POENARU, ap. TDRG / V: ~găl~, (înv) ~nghel~, ~ncăl~, ~nchel~, ~ncheleac, ~nchelhac / Pl: $~ace, (rar) ~uri / E: ger Winkelhaken] 1 Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului pentru așezarea literelor și a celorlalte semne tipografice în rânduri egale, formând textul de imprimat Si: culegar, (înv) vinclu (3), (reg) culegău$. 2 (Pex) Spațiu tipografic corespunzător dimensiunilor vingalacului (1).
3. [DEXI] vingalac s.n. (poligr.; în trecut) Instrument de metal în care zețarul așeza literele culese pentru textul de imprimat; culegar. • pl. -ce. și vingălac s.n. /<germ. Winkelhaken.
4. [DLRLC] VINGALAC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. Într-ascuns căutai să-ți deprinzi mîna cu vingalacul. PAS, Z. I 284. Știam că tot așa mare meșter e tipograful nostru... precum este și meșter spre a zețui pe vingalac. ODOBESCU, S. III 313. – Variantă: vingălac s. n.
5. [DN] VINGALAC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken].
6. [MDN '00] VINGALAC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken)
7. [DEX '09] VINGĂLAC s. n. v. vingalac.
8. [MDA2] vincălac sn vz vingalac
9. [MDA2] vinchelac sn vz vingalac
10. [MDA2] vincheleac sn vz vingalac
11. [MDA2] vinchelhac sn vz vingalac
12. [MDA2] vingălac sn vz vingalac
13. [MDA2] vinghelac sn vz vingalac
14. [DEXI] vingălac s.n. v. vingalac.
15. [Șăineanu, ed. VI] vingălac n. unealtă tipografică pe care zețarul așează literele. [Nemț. WINKELHAKEN].
16. [Scriban] vingălác n., pl. e (germ. winkelhaken). Trans. Aparatu pe care culegătoru îl ține c’o mînă și așează cu cea-laltă literele culese. V. șif.
17. [DOOM 3] vingalac (rar) s. n., pl. vingalace
18. [DOOM 2] vingalac (rar) s. n., pl. vingalace
19. [DER] vingalac (-ce), s. n. – Culegător la tipografie. – Var. vingălac. Germ. Winkelhaken, cf. pol. winkelak (Cihac, II, 457). Cf. vinchel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL