1. [MDA2] vindigălui v [At: KLEIN, D. 169 / Pzi: ~iesc / E: vindig + -ălui cf mg vendégel] (Mar; Trs) A lua parte la o petrecere.
2. [DRAM 2021] vindigăluí, vindegăluiesc, (vingălui), v.r. (reg.) A se ospăta, a petrece: „Acolo îți bea, / Acolo îți mânca, / Acolo vi-ți vindigălui” (Bârlea, 1924: 369). (Trans., Maram.). – Din vindig, vindic + suf. -ălui, cf. magh. vendégel (MDA).
3. [DRAM 2015] vindigălui, (vingălui), vb. refl. – (reg.) A se ospăta, a petrece: „Acolo îți bea, / Acolo îți mânca, / Acolo vi-ți vindigălui” (Bârlea, 1924: 369). (Trans., Maram.). – Din vindig, vindic + suf. -ălui, cf. magh. vendégel (MDA).
4. [DRAM] vindigălui, (vingălui), vb. refl. – A se ospăta, a petrece: „Acolo îți bea, / Acolo îți mânca, / Acolo vi-ți vindigălui” (Bârlea 1924: 369). – Din magh. magvendégel „a se ospăta”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL