1. [MDA2] vinchel sn vz vinclu
2. [DEX '09] VINCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel.
3. [MDA2] venchel sn vz vinclu
4. [MDA2] vincăl sn vz vinclu
5. [MDA2] vinchi sn vz vinclu
6. [MDA2] vinclă sf vz vinclu
7. [MDA2] vincli s vz vinclu
8. [MDA2] vinclu sn [At: DDRF / V: (reg) venchel (Pl: venchele), ~căl (Pl: ~căle), ~nchel, ~nchi, ~lă (Pl: ~le) sf, ~cli s, ~col (Pl: ~cole), ~cul (Pl: ~cule), ~culă sf, ~ngăl, ~ngăr, ~nghel, ~nglă (Pl: ~ngle, ~ngluri) sf, ~nglu (Pl și: ~ngle) / S și: win~ / Pl: ~ri, ~le / E: ger Winkel (eisen, -haken) cf mg vinkli] 1 Unealtă de lemn sau de metal formată din două laturi fixate în unghi drept, folosită în dulgherie, în tâmplărie, în zidărie etc. pentru trasarea sau pentru controlul unghiurilor drepte Si: colțar (12), dreptar1 (1), echer (1), (reg) cot2 (28), ghiunie. 2 (Reg) Colțar cu limbă. 3 (Tip; înv) Vingalac (1). 4 (Rar; îf vinchel) Echer (pentru desen). 5 Piesă de lemn sau de metal cu două aripi care formează între ele un unghi drept, folosită pentru consolidarea sau protejarea unui element de construcție. 6 Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau inegale Si: cornieră. 7 Fiecare dintre cele două colțuri de sus ale unei porți de fotbal, de handbal etc. 8 (Reg; pex) Fiecare dintre cei patru stâlpi așezați la colțurile unei case țărănești.
9. [MDA2] vincol sn vz vinclu
10. [MDA2] vincul2 sn vz vinclu
11. [MDA2] vinculă sf vz vinclu
12. [MDA2] vingăl sn vz vinclu
13. [MDA2] vingăr sn vz vinclu
14. [MDA2] vinghel sn vz vinclu
15. [MDA2] vinglă sf vz vinclu
16. [MDA2] vinglu sn vz vinclu
17. [DEXI] vinclu s.n. 1 Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2 Bară profilată din metal, alcătuită din două aripi care formează între ele un unghi diedru drept; fiecare dintre cele două colțuri de sus ale unei porți de fotbal, de handbal etc. • pl. -uri. /<germ. Winkel.
18. [DLRLC] VINCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal, formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri; colțar. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi.
19. [DN] VINCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel].
20. [MDN '00] VINCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. (< germ. Winkel)
21. [DOOM 3] vinclu s. n., art. vinclul; pl. vincluri
22. [DOOM 2] vinclu s. n., art. vinclul; pl. vincluri
23. [MDO] vinclu
24. [DER] vinchel (-le), s. n. – Echer de tîmplar, un fel de teu. Germ. Winkel (Candrea), cf. vingalac.
25. [Argou] a lovi (pe cineva) la vinclu expr. a da (cuiva) la cap, a lovi (pe cineva) la cap.
26. [Argou] vinclu, vincluri s. n. (sport) locul de îmbinare a stâlpului și a barei transversale a unei porți de fotbal, handbal, polo, hochei etc.
27. [DRAM 2021] vínclu, vincluri, (vinc, vinclă, vinglu), s.n. Instrument confecționat din două segmente de lemn, prinse la un unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare la fasonarea stâlpilor și la tăiatul scândurilor. – Din germ. Winkel „colț, ungher; echer, vinclu” (DEX, MDA).
28. [DRAM 2015] vinclu, vincluri, s.n. – Instrument confecționat din două segmente de lemn prinse la un unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare la fasonarea stâlpilor și la tăiatul scândurilor (Nistor, 1977). – Din germ. Winkel „colț, ungher; echer, vinclu” (DEX, MDA).
29. [DRAM] vinclu, -uri, s.n. – Instrument confecționat din două segmente de lemn prinse la un unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare la fasonarea stâlpilor și la tăiatul scândurilor (Nistor 1977). – Din germ. Winkel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL