1. [DEX '09] VÂLVĂTAIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâlvoare[1], vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie. – Var.: vălvătaie, vâlvotaie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie).[1]
2. [MDA2] vâlvătaie sf [At: ISPIRESCU, L. 347 / V: văl~, ~vot~, (rar) valvat~ / Pl: ~tăi, ~ / E: vâlvă, învâlvăta cf bobotaie, pălălaie] 1 Flacără mare și dogoritoare (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (1), (rar) vâlvă1 (26), vâlvorare (1), (înv) vâlvaie, vâlvâitură, (îvr) vâlvărac, (reg) bobotaie (1), vălgărie, vălvărău, vâlvâială (1), vâlvăraie (1), vâlvoreală (1), vâlvăt (1), (nob) vâlvotă. 2 (Pex) Foc violent și mistuitor (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (2), (rar) vâlvorare (2), pârjol. 3 (Îla) De ~ (sau ~tăi) Dogoritor. 4 (Îal) Roșu aprins (ca focul). 5 (Îlav) În ~tăi Cu flăcări mari și dogoritoare. 6 Fascicul de lumină. 7 Lumină strălucitoare. 8 (Fig) Ardoare (1). 8 Sentiment puternic (și chinuitor). 9 Intensitate.
3. [DEX '98] VÂLVĂTAIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâlvoare[1], vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie. – Var.: vălvătaie, vâlvotaie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie).
4. [DEX '09] VĂLVĂTAIE s. f. v. vâlvătaie.
5. [DEX '09] VÂLVOTAIE s. f. v. vâlvătaie.
6. [MDA2] bălbătae[1] sf vz bâlbătaie[2]
7. [MDA2] bâlbătaie sf vz vâlvătaie
8. [MDA2] bolbotaie[1] sf vz bâlbătaie[2]
9. [MDA2] valvataie sf vz vâlvătaie
10. [MDA2] vălvătaie sf vz vâlvătaie
11. [MDA2] vâlvotaie sf vz vâlvătaie
12. [DEXI] vălvătaie s.f. v. vîlvătaie.
13. [DEXI] vîlvătaie s.f. Flacără mare; vîlvăraie, vîlvoare, vîlvă, (reg.) pălălaie. Brînzoaicele rumenite în vîlvătaia cuptorului (G. M. ZAMF.). • sil. -ta-ie. pl. -ăi. și vălvătaie, vîlvotaie s.f. /de la vîlvă, după pălălaie, bobotaie.
14. [DEXI] vîlvotaie s.f. v. vîlvătaie.
15. [CADE] BÎLBĂTAIE sf. Olten. = VĂLVĂTAIE.
16. [DLRLC] VĂLVĂTAIE s. f. v. vîlvătaie.
17. [DLRLC] VÎLVĂTAIE, vîlvătăi, s. f. Flacără, pară înaltă de foc; bobotaie, vîlvoare, pălălaie. Ciocanele fierarului, în scînteile spulberate de vîlvătăi, parcă băteau tactul melodiilor sălbatice. SADOVEANU, O. I 388. Colo cătră sară Strașina de paie A-nceput să ardă Foc cu vîlvătaie. GOGA, C. P. 75. Isprăvnicelul îngrijise de un foc ce ardea cu vîlvătăi și care făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă. MACEDONSKI, O. III 11. – Variante: vălvătaie (BENIUC, V. 92, SADOVEANU, Î. A. 58), vîlvotaie (ISPIRESCU, L. 347) s. f.
18. [DLRLC] VÎLVOTAIE s. f. V. vîlvătaie.
19. [Șăineanu, ed. VI] vălvătaie f. flacără mare. [V. vălvoare, influențat de sinonimul bobotaie].
20. [Scriban] vîlvătáĭe și -otáĭe f., pl. ăĭ (d. vîlvă și -táĭe din bobotaĭe). Vest. Bobotaĭe, pălălaĭe, bîlbără, mare flacără.
21. [DOOM 3] vâlvătaie s. f., art. vâlvătaia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi
22. [DOOM 2] vâlvătaie s. f., art. vâlvătaia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi
23. [IVO-III] vâlvătaie, -tăi.
24. [MDO] vîlvătaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL