1. [MDA2] vieliște sf [At: FM (1847), 2471/21 / V: gel~, hil~, hel~, hăl~,[1] jil~, jel~, jăl~, vel~, vil~[2] / Pl: ~ti / E: vsl *виѩалиште (cf vsl виѩлица „furtună”)] 1 (Reg) Loc deschis, expus vântului. 2 (Reg) Suflare (puternică) a vântului. 3 (Mun; pex) Loc pustiu. 4 (Reg; pex; îf hăliște) Loc părăsit. 5 (Trs; îf jiliște) Loc neted (bun pentru locuit). 6 (Trs; îf veliște; îla) De ~ De origine. 7-8 (Trs; îf veliște; îljv) Din ~ Din moși-strămoși. 9 (Trs; îf veliște; îe) De veliștea lui Din fire.
2. [DEXI] vieliște s.f. (reg.) I (de obicei constr. cu prep. „în”) Loc deschis, expus vîntului; suflare, bătaie (puternică) a vîntului. II (în forma „veliște”; în loc. și expr.) Loc.adj. De veliște = de origine. Loc.adj., adv. Din veliște = din bătrîni. Expr. De veliștea lui = din fire, de la natură. • pl. -i. și veliște s.f. /<sl. veche внꙗ(а)лнште; cf. vĕjati „a adia, a sufla”.
3. [Scriban] vĭéliște și (Mold.) vé- și ví- f. (vsl. *vĭelište, d. vĭeĭati, a sufla. V. izbeliște). Rar. În vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ. – Greșit je-, ge-, pron. dial. V. áret, pradă, pravăț, steriță, vileag.
4. [MDA2] geliște sf vz veliște
5. [MDA2] gheliște sf vz veliște
6. [MDA2] heliște sf vz veliște
7. [MDA2] hiliște sf vz veliște
8. [MDA2] hiriște sf vz veliște
9. [MDA2] jăliște[1] sf vz veliște
10. [MDA2] jeliște sf vz veliște
11. [MDA2] jeliță sf vz veliște
12. [MDA2] jiliște sf vz veliște
13. [MDA2] veliște sf vz vieliște
14. [MDA2] viliște sf vz vieliște
15. [DEXI] veliște s.f. v. vieliște.
16. [Scriban] géliște, V. vĭeliște.
17. [Scriban] jéliște V. vĭeliște.
18. [Scriban] véliște, V. vĭeliște.
19. [Scriban] víliște, V. vĭeliște.
20. [DAR] veliște s.f. (reg.) trecut îndepărtat, origine veche.
21. [DRAM 2015] veliște, (velâște), s.n. – (reg.; arh.) (Stră)vechime, din strămoși (Memoria, 2004). – Din veleat.
22. [DRAM] veliște, (velâște), s.n. – (Stră)vechime, din strămoși (Memoria 2004). – Din veleat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL