1. [DEX '09] VILEGIATURIST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiaturist, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.
2. [MDA2] vilegiaturist, ~ă smf [At: PAPADAT-BENGESCU, O. II, 210 / P: ~gi-a~ / V: (rar) ~lig~ / Pl: ~iști, ~e / E: vilegiatură + -ist] Persoană care se află în vilegiatură.
3. [DEXI] vilegiaturist, -ă s.m., s.f. Persoană care își petrece o perioadă de timp în vilegiatură. • sil. -gi-a-. pl. -iști, -iste. și (pop.) viligiaturist, -ă s.m., s.f. /vilegiatură + -ist.
4. [DLRLC] VILEGIATURIST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. (Și în forma viligiaturist) Persoană care se află în vilegiatură. Cîțiva viligiaturiști care se plimbau în mijlocul drumului își strigară îngrijorați copiii să ferească din calea docarului. C. PETRESCU, S. 183. – Pronunțat: -gi-a-. – Variantă: viligiaturist, -ă s. m. și f.
5. [DN] VILEGIATURIST, -Ă s.m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pron. -gi-a-, var. viligiaturist, -ă s.m.f. / < vilegiatură + -ist].
6. [MDN '00] VILEGIATURIST, -Ă s. m. f. cel care se află în vilegiatură. (< vilegiatură + -ist)
7. [Scriban] *vilegiaturíst, -ă s. (d. vilegiatură). Sezonist.
8. [DEX '09] VILIGIATURIST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist.
9. [MDA2] viligiaturist, ~ă smf vz vilegiaturist
10. [DEXI] viligiaturist, -ă s.m., s.f. v. vilegiaturist.
11. [DN] VILIGIATURIST, -Ă s.m. și f. v. vilegiaturist.
12. [DOOM 3] vilegiaturist (desp. -gi-a-) s. m., pl. vilegiaturiști
13. [DOOM 2] vilegiaturist (-gi-a-) s. m., pl. vilegiaturiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL