1. [MDA2] vâlcel [At: (a. 1839) BUL. COM. IST. IV, 158 / V: văl~ / Pl: ~e / E: vâlcele (pll vâlcea)] 1-3 sn (Reg) Vâlcea (1, 5, 6). 4 sn Șanț făcut pe un teren agricol pentru scurgerea apei. 5 av (Fig) În cantitate mare, ca un șuvoi.
2. [MDA2] vălcel sn vz vâlcel
3. [DLRLC] VĂLCEL s. n. v. vîlcel.
4. [DLRLC] VÎLCEL, vîlcele, s. n. (Și în forma vălcel) Vîlcelușă. Tu crap... ia-l de cap Și-l aruncă într-un vălcel. MAT. FOLK. 742. – Variantă: vălcel s. n.
5. [DLRM] VÎLCEL, vîlcele, s. n. Vîlcelușă. – Din vîlcea.
6. [Scriban] vălcél și vîlcél n., pl. e (d. vălcea). Munt. vest. Oreav.
7. [Scriban] vîlcél, V. vălcel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL