1. [DEX '09] VILAIET, vilaiete, s. n. Diviziune administrativ-teritorială din Imperiul Otoman, condusă de un valiu. [Pr.: -la-iet] – Din fr. vilayet.
2. [MDA2] vilaiet sn [At: DUMITRACHE, 18 / Pl: ~e / E: tc vilayet] Diviziune administrativ-teritorială în Imperiul Otoman, guvernată de un valiu.
3. [DEXI] vilaiet s.n. (în Imperiul Otoman) Unitate administrativ- teritorială condusă de un valiu. • pl. -e. /<tc. vilayet.
4. [DLRLC] VILAIET, vilaiete, s. n. (Turcism învechit) Diviziune teritorială în imperiul otoman; provincie guvernată de un valiu.
5. [MDN '00] VILAIET s. n. diviziune administrativ-teritorială din țările musulmane. (< fr. vilayet)
6. [DCR2] vilaiet s. n. Diviziune administrativ-teritorială din țările musulmane ◊ „Consiliul de miniștri al Turciei a decretat starea de asediu pentru un interval de o lună [...] în 14 vilayete de frontieră ale țării.” Sc. 21 VII 74 p. 6. ◊ „O misiune de explorare a Oficiului național de cercetări științifice al Algeriei (O.N.R.S.) a prezentat wilayatului Ouargia proiectul de realizare a unei așezări agricole care va folosi energia solară pentru necesitătile gospodărești și cele de producție.” Sc. 24 XI 77 p. 4 [scris și wilayat, vilayat] (din fr. vilayet; DEX)
7. [Șăineanu, ed. VI] vilaiet n. numele marilor provincii ale imperiului otoman.
8. [Scriban] vilaĭét n., pl. e (V. olat 2). Provincie a Turciiĭ (eĭalet): vilaĭetu Tripolis a fost al Turciiĭ pînă la 1912, cînd l-a cucerit Italia.
9. [DEXI] wilayat s.n. Diviziune administrativă în unele țări din Africa, Orientul Mijlociu și Asia. • pl. -e. /<fr. wilayat <cuv. ar.
10. [DOOM 3] vilaiet s. n., pl. vilaiete
11. [DOOM 2] vilaiet s. n., pl. vilaiete
12. [DER] vilaiet (-turi), s. n. – Provincie a Imperiului turc. Tc. (arab.) eyalet, prin intermediul fr. vilayet.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL