1. [DEX '09] VIERMĂT s. n. (Reg.) Viermărie. ♦ Fig. Mulțime de oameni care merg de colo până colo. – Vierme + suf. -et.
2. [MDA2] viermăt sn [At: POLIZU / V: ~met / Pl: ~e / E: vierme + -et, (4) cf fr vermine] 1-2 Viermărie (1-2). 3 Viermuială (2). 4 (Înv; îf viermet) Vermină (1).
3. [DEXI] viermăt s.n. (reg.) Viermărie. ♦ Fig. Agitație, mișcare, aglomerație dezordonată și continuă a unui mare număr de ființe. Era un haos, o forfotă, un viermăt de oameni (CE. PETR.). • pl. -e. și viermet s.n. /vierme + -et.
4. [DLRLC] VIERMĂT s. n. Viermuiala. Acolo nu mai avea în jur viermăt de oameni. SADOVEANU, D. P. 92. Era un haos, o forfotă, un viermăt de oameni. C. PETRESCU, S. 88. Mă gîndesc în ce urgie și ce viermăt păcătos trăiești. ȘEZ. VIII 75.
5. [MDA2] viermet sn vz viermăt
6. [DEXI] viermet s.n. v. viermăt.
7. [DOOM 3] viermăt (reg.) (desp. vier-) s. n.
8. [DOOM 2] viermăt (reg.) (vier-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL