Definiție și ce înseamnă vierii

1. [DEX '09] VIER1, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor, păzitor de vie. – Vie + suf. -ar.

2. [DEX '09] VIER2, vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Lat. verres.

3. [MDA2] viar sm vz vier1

4. [MDA2] vier3 s [At: TÎMPEANUL, G. 59/9 / Pl: ? / E: ns cf vir3] (Îrg; de obicei cu determinarea „apei”) Vârtej (1).

5. [MDA2] vier2 sm [At: PSALT. 166 / Pl: ~i / E: ml verres] 1 Porc necastrat, apt pentru reproducere Si: (reg) vierotac, vierotic (1). 2 (Adesea urmat de determinări ca „sălbatic”, „de codru”, „de pădure” etc.) Porc mistreț mascul. 3 (Ast; pop; lpl art.) Porcii.

6. [MDA2] vier1 sm [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 122 / V: viar / P: vi-er / Pl: ~i / E: vie1 + -ar] 1 Paznic la vie1 (8) Si: (îrg) viaș (1), (reg) vințeler (1). 2 Lucrător (și proprietar) al unei vii1 (8) Si: (îrg) viaș (2), (reg) vințeler (2). 3 (Rar) Persoană specializată în cultura viței de vie și în producerea vinurilor Si: (îrg) viaș (3), (reg) vințeler (3). 4 (Îf viar) Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră-verzuie cu reflexe aurii, care își depune ouăle mai ales în frunzele viței de vie, după ce le răsucește în formă de țigară Si: țigărar (Byctiscus betulae).

7. [MDA2] viere1 sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 85 / Pl: ? / E: ns cf viu] (Mun) Arșiță (1).

8. [DEXI] vier1 s.m. Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor sau păzitor al viei. Cît să pricepe ea la gătit să pricep și vierii (CA. PETR.). • sil. vi-er. pl. -i. /vie + -ar.

9. [DEXI] vier2 s.m. 1 Porc necastrat, apt pentru reproducere. 2 (adesea urmat de determ. ca „sălbatic”, „de codru”, „de pădure”) Porc mistreț mascul. Era un vier negru (SADOV.). 3 (astron.; pop.; la pl. art.; și nm. pr.) Constelația Porcii. • sil. vi-er. pl. -i. /lat. verrem.

10. [DEX '98] VIER1, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor, păzitor de vie. [Pr.: -vi-er] – Vie + suf. -ar.

11. [DEX '98] VIER2, vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Din lat. verres.

12. [DLRLC] VIER2, vieri, s. m. 1. Porc necastrat; mascul lăsat de prăsilă. Și-n tot cotețul S-adăposteau cîte cinzeci de scroafe Cu godăcei. În vremea asta vierii Mîncau pe-afară. MURNU, O. 233. 2. Porc mistreț mascul. Cad pe brînci gliganii și vierii săgetați. ODOBESCU, S. III 110. Intrînd în dușmani singur, ca vieru-n stuhul tare, Au prins pe hanul Mirza. ALECSANDRI, P. III 284. 3. (La pl.) Numele popular al unei constelații. Steaua Aldebaran... are alături vierii, porcii sau scroafa cu purcei. PAMFILE, CER. 170.

13. [DLRLC] VIER1, vieri, s. m. Cel care se ocupă cu cultura viței de vie și cu fabricarea vinului (v. podgorean); îngrijitor, păzitor la vie. S-a aflat că pe neamț îl cheamă Franț Capca și că e de meserie vier. STANCU, D. 53..

14. [Șăineanu, ed. VI] vier m. porc scopit. [Lat. VERRES].

15. [Șăineanu, ed. VI] vier m. cel ce cultivă sau păzește via. [Lat. VINEARIUS].

16. [Scriban] ver, V. vĭer.

17. [Scriban] viér m. (d. vie saŭ lat. vinearius). Îngrijitor de vie. – Fem. -eásă și -íță, pl. ese, ițe.

18. [Scriban] vĭer (vest) și ver (est) m. (lat. vĕrres, it. verre, verro, pv. vfr. ver, cat. verro). Porc nejugănit.

19. [DOOM 3] vier2 (porc) s. m., pl. vieri

20. [DOOM 3] vier1 (îngrijitor de vie) (rar) s. m., pl. vieri

21. [DOOM 2] vier2 (porc) s. m., pl. vieri

22. [DOOM 2] vier1 (îngrijitor de vie) (rar) s. m., pl. vieri

23. [MDO] vier (i-e) (de la vie)

24. [MDO] vier (1 sil.) (porc)

25. [IVO-III] vier (bisilab), -ri (îngrijitorul viei).

26. [IVO-III] vier (monosilab), -ri (porc).

27. [DER] vier (-ri), s. m. – Porc necastrat, mistreț mascul. Lat. verrēs (Lambrior 93; Pușcariu 1880; REW 9239), cf. it. verro, prov., cat. verre, fr. ver.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] VEROSIMILITUDINE s. f. (Rar) Verosimilitate. – Din lat. verosimilitudo, -inis. 2. [MDA2] […]
1. [MDA2] vorotic sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) holo~, horat~, horo~, ver~, volo~ […]
1. [DFL] Brassia verrucosa Lindl. (syn. Oncidum brassia: Rchb. f.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori […]
1. [DEX '09] VERSATIL, -Ă, versatili, -e, adj. (Despre oameni) Care își schimbă cu ușurință […]
1. [DEX '09] VERSATILITATE s. f. (Livr.) însușirea de a fi versatil. – Din fr. […]
1. [DEX '09] VERSIFICATOR, -OARE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri […]
1. [DEX '09] VERSIFICAȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli […]
1. [DEX '09] VERSIFICAȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro