1. [MDA2] vierbă sf vz viarbă
2. [DLRLC] VIERBĂ, vierbe, s. f. (Regional) Grup de trei fire de tort formînd o unitate de măsură la urzit (egală cu a zecea parte dintr-o jirebie). – Pronunțat: vi-er-.
3. [DLRM] VIERBĂ, vierbe, s. f. (Reg.) Grup de trei fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit. [Pr.: vi-er-] – Slav (v. sl. vrŭbĭ).
4. [MDA2] gherbă sf vz vierbă
5. [MDA2] varbă sf vz viarbă
6. [MDA2] vearbă sf vz viarbă
7. [MDA2] viarbă sf [At: SEVASTOS, N. 51 / V: vier~ (Pl: vierbe), (reg) vierb (Pl: vierbe) sn, var~, jer~, jerb (Pl: jerbe) sn / Pl: vierbe, (reg) vierbi, ~be, vierburi / E: vsl връвь„sfoară”] 1 (Pop) Mănunchi de fire de tort2, de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pânzei). 2 (Pop; adesea îcn; îe) A fi în (toate) vierbele lui (ori, reg, noastre) sau a fi în toate vierbele (A fi) bine dispus. 3 (Mun; îe) A băga (pe cineva) în vierburi A sili pe cineva să acționeze repede.
8. [MDA2] vierb sn vz viarbă
9. [DEXI] viarbă s.f. (pop.) Mănunchi de fire de tort, de obicei în număr de trei, din care se alcătuiesc jirebii și păpuși (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pînzei). • pl. vierbe. /<sl. veche врьвь.
10. [Scriban] veárbă, V. vĭarbă.
11. [Scriban] vérbe, pl. d. vearbă. V. vĭarbă.
12. [Scriban] vĭárbă f., pl. vĭerbe (vsl. vrŭbĭ, sfoară. V. și jerbie). Vest. La facerea urzeliĭ pînzeĭ, fascicul de treĭ fire. (Zece vĭerbe formează1 o jurubiță). – În est vearbă, pl. verbe și verbĭ. V. motcă.[1]
13. [Scriban] vĭérbe, pl. d. vĭarbă.
14. [DAR] viarbă, viarbe, s.f. (pop.) fascicul de trei fire la facerea urzelii pânzei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL