1. [DEX '09] VIDMĂ, vidme, s. f. (Reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ◊ Vidma pădurii = mama-pădurii. – Din ucr. vid’ma.
2. [MDA2] vidmă sf [At: CONACHI, P. 303 / Pl: ~me / E: ucr відьма] 1 (Reg) Nălucă. 2 (Reg) Vrăjitoare. 3 (Reg; îc) ~ma-pădurii Mama-pădurii.
3. [DEXI] vidmă s.f. (reg.) 1 Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2 Vrăjitoare. ◊ Compus: vidma-pădurii = muma-pădurii. • pl. -e. /<ucr. відьма.
4. [DLRLC] VIDMĂ, vidme, s. f. (Regional) 1. Fantomă, nălucă. De năluciri și de vidme mintea le painjiniră. CONACHI, P. 303. 2. Vrăjitoare. Poate n-ai știință ce vidmă de fată e aceea: cînd vrea, se face pasere măiastră. CREANGĂ, P. 246. Vidma-pădurii = muma-pădurii.
5. [Șăineanu, ed. VI] vidmă f. Mold. vrăjitoare: ce vidmă de fată e aceea? CR. [Pol. widma, vrăjitoare, vedenie].
6. [Scriban] vídmă f., pl. e (rut. vidmo, stahie, vedenie, nălucă; pol. widma, wiedma, vrăjitoare, stahie; vsl. vĭedĭma, d. vidĭeti, a vedea. V. vedenie). Est. Fam. Nălucă, vedenie: nălucirĭ și vidme (Con. 281). Fărmăcătoare, vrăjitoare (Cr.).
7. [DOOM 3] vidmă (reg.) s. f., g.-d. art. vidmei; pl. vidme
8. [DOOM 2] vidmă (reg.) s. f., g.-d. art. vidmei; pl. vidme
9. [DER] vidmă (-me), s. f. – Fantasmă, nălucă, stafie. Sb., rut. vidima „vrăjitoare”, pol. widma „nălucă” (Tiktin; Candrea). În Mold. Cf. iasmă „nălucă”, care ar putea fi foarte bine același cuvînt, cu pierderea inițialei ca în (v)iroagă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL