Definiție și ce înseamnă viclenșug

1. [DEX '09] VICLEȘUG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, șiretlic. – Din magh. hitlenség.

2. [MDA2] vicleșug sn [At: PSALT. HUR. 80v/25 / V: (înv) fi~, hi~, hiclenș~, hiclenșig (Pl și: hiclenșigure) hitl~, hitlenș~ (Pl și: hitlenșugure), (reg) icleșug, iclenșug, (îvr) hetlianșug, hiclenșâg, hiclinșig, hicleșugă s, ~șâg, ~șeg, ~enș~, vitlenș~ / Pl: ~uri / E: mg hitlenség] (Îvp) 1 Perfidie. 2 Șiretenie. 3 Istețime. 4 Faptă necinstită. 5 (Îlav) Cu (sau, rar, prin) ~ În mod perfid. 6 (Îal) În mod șiret3. 7 (Îal) Prin înșelătorie. 8 (Pan) Viclenie (9). 9 (Înv) Afirmație falsă. 10 (Înv) Vorbă de om păcătos Si: blasfemie (1). 11 (În legătură cu verbe ca „a face”, „a lucra”) Trădare. 12 (În legătură cu verbe ca „a face”, „a lucra”) Complot. 13-14 (Îljv) Cu (sau prin) ~ (Într-un mod) lipsit de loialitate. 15-16 (Îljv) (Într-un mod) lipsit de onoare (prin nerespectarea cuvântului dat).

3. [DEXI] vicleșug s.n. (înv., pop.) 1 Viclenie; șiretlic. Și-apus în gînd să descopere vicleșugul babei (CR.). ◊ Loc.adv. Cu (sau prin) vicleșug = în mod viclean; prin înșelătorie. Se apropie cu vicleșug și puse cada cît mai aproape (VOIC.). 2 (mai ales în legătură cu vb. ca „a face”, „a lucra”) Trădare, uneltire. Au făcut vicleșug împotriva domnitorului. • pl. -uri. și (înv.) hicleșug, hitleșug s.n. /<magh. hitlenség; vicleșug, prin hipercorecție.

4. [DEX '98] VICLEȘUG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség.

5. [DLRLC] VICLEȘUG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, perfidie, prefăcătorie; (cu sens atenuat) șiretlic, șmecherie, stratagemă. Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Eu îi deșirai vicleșugul lucrului, cum e spre folosul lui ș-al țării. DELAVRANCEA, O. II 102. Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cine turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. O milă fățărnicită cu vicleșug. CONACHI, P. 249.

6. [Șăineanu, ed. VI] vicleșug n. viclenie. [Ung. HITLÉNSEG, perfidie].

7. [Scriban] vicleșúg n., pl. urĭ (ung. hitlenség). Viclenie. – Vechĭ hicl-, hitl-, și -nșig, -nșug.

8. [MDA2] ficleșug sn vz vicleșug

9. [MDA2] hetleanșug sn vz vicleșug

10. [MDA2] hlinșug sn vz vicleșug

11. [MDA2] viclenșug sn vz vicleșug

12. [MDA2] vicleșâg sn vz vicleșug

13. [MDA2] vicleșeg sn vz vicleșug

14. [MDA2] vitlenșug sn vz vicleșug

15. [CADE] ‡FICLEȘUG = VICLEȘUG.

16. [DOOM 3] vicleșug (desp. vi-cle-) s. n., pl. vicleșuguri

17. [DOOM 2] vicleșug (vi-cle-) s. n., pl. vicleșuguri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro