1. [DEX '09] VICECONSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul când acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat; titlu, funcție deținută de această persoană. – Din fr. vice-consul.
2. [MDA2] viceconsul sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) vițe~ / S și: vice-consul / E: fr vice-consul] 1 Locțiitor al unui consul (3). 2 Titlu deținut de viceconsul (1). 3 Funcție deținută de viceconsul (1).
3. [DEXI] viceconsul s.m. Persoană care îl înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat. ♦ Titlu, funcție deținută de această persoană. • pl. -i. /<fr. vice-consul.
4. [DLRLC] VICECONSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consul.
5. [DN] VICECONSUL s.m. Demnitar care-l înlocuiește pe consul cînd acesta lipsește; cel care îndeplinește funcțiile consulare în orașele unde nu există consulat. [Cf. fr. vice-consul].
6. [MDN '00] VICECONSUL s. m. demnitar care îndeplinește funcții consulare, având rang inferior consulului. (< fr. vice-consul)
7. [Șăineanu, ed. VI] viceconsul m. cel ce înlocuește pe consul.
8. [Scriban] *vicecónsul m., pl. lĭ. Consul de un grad maĭ mic.
9. [MDA2] vițeconsul sm vz viceconsul
10. [DOOM 3] viceconsul s. m., pl. viceconsuli
11. [DOOM 2] viceconsul s. m., pl. viceconsuli
12. [MDO] viceconsul
13. [IVO-III] viceconsul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL