1. [DEX '09] VICECOMITE, vicecomiți, s. m. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dregător subordonat comitelui și numit de către acesta; persoană care purta acest titlu. – Vice- + comite.
2. [MDA2] vicecomite sm [At: GHICA, C. E. I, 418 / V: (îvr) visco~ / S și: vice-comite / Pl: ~iți / E: vice1 + comite] (În organizarea administrativă feudală) 1 Demnitar subordonat comitelui, numit de către acesta. 2 Titlu deținut de vicecomite (1). 3 Funcție deținută de vicecomite (1).
3. [DEXI] vicecomite s.m. (în Ev. Med., în Transilv.) Titlu dat dregătorului subordonat comitelui și numit de acesta. ♦ Persoană care purta acest titlu. • pl. -ți. /vice- + comite.
4. [DEX '98] VICECOMITE, vicecomiți, s. m. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, dregătorului subordonat comitelui și numit de acesta; persoană care purta acest titlu. – Vice- + comite.
5. [MDA2] viscomite sm vz vicecomite
6. [DOOM 3] vicecomite s. m., art. vicecomitele; pl. vicecomiți
7. [DOOM 2] vicecomite s. m., pl. vicecomiți
8. [DRAM 2021] vicecomíte, vicecomiți, s.m. (arh.) Viceguvernator (în Trans., în Evul Mediu): „Magistratul comitelui adeverește că Grigoriu Ezeni și soțiul său, vicecomiți, au ieșit fără judele nobililor la moșia Nireș...” (Mihaly, 1900: 566; dipl. 236). – Din vice + comite (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL