1. [DEX '09] VEXATORIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.
2. [MDA2] vexatoriu, ~ie [At: SĂULESCU, HR. I, 172/12 / V: ~tor sm, a, (îvr) ~xător, ~xăt~ a / Pl: ~ii, ~ori, ~oare / E: lat vexator, fr vexateur, vexatoire] 1 sm (Înv; îf vexator) Persoană care nedreptățește. 2 sm (Înv; îf vexator) Persoană care persecută. 3 a (Jur) Care are caracterul unei vexațiuni (3). 4 a (Jur) Care determină o vexațiune (3). 5 a Care vexează (3) Si: ofensator, jignitor, (frr) vexant.
3. [DEXI] vexatoriu, -ie adj. Care vexează, care contrariază; care este ofensator, jignitor; vexant. • pl. -ii, -ori, -oare. și vexator, -oare adj. /<fr. vexatoire.
4. [DLRLC] VEXATORIU, -IE, vexatorii, adj. Jignitor, ofensator. Încarcă statul cu cheltuieli vătămătoare și națiunea cu impozite vexatorii. ODOBESCU, S. III 339.
5. [DN] VEXATORIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
6. [MDN '00] VEXATORIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)
7. [Scriban] *vexatóriŭ, -órie adj. Care aduce vexațiune: măsurĭ vexatoriĭ.
8. [MDA2] vexator, ~oare sm, a vz vexatoriu
9. [MDA2] vexător, ~oare a vz vexatoriu
10. [MDA2] vexătoriu, ~ie a vz vexatoriu
11. [DEXI] vexator, -oare adj. v. vexatoriu.
12. [DOOM 3] vexatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. vexatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. vexatorii
13. [DOOM 2] vexatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. vexatorie (-ri-e); pl. m. și f. vexatorii
14. [IVO-III] vexatoriu, -rie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL