Definiție și ce înseamnă vexat

1. [DEX '09] VEXAT, -Ă, vexați, -te, adj. (Livr.) Rănit în amorul său propriu, jignit, ofensat; p. ext. contrariat. – V. vexa.

2. [MDA2] vexat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: vexa] 1 Rănit în amorul propriu Si: jignit, ofensat. 2 (Pex) Contrariat.

3. [DEXI] vexat, -ă adj. (despre oameni) Care este rănit în amorul propriu; jignit, ofensat. ♦ Ext. Care este contrariat, derutat. • pl. -ți, – te. /v. vexa.

4. [DLRLC] VEXAT, -Ă, vexați, -te, adj. Jignit, ofensat; contrariat.

5. [DEX '09] VEXA, vexez, vb. I. Tranz. A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

6. [MDA2] vesa v vz vexa

7. [MDA2] vexa [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) vesa / E: fr vexer] 1 vt (Îdt) A nedreptăți. 2 vt (Îdt) A persecuta. 3 vt A răni pe cineva în amorul propriu Si: a jigni, a ofensa. 4 vt (Pex) A contraria (4). 5 vr (Fam) A se supăra (simțindu-se jignit).

8. [DEXI] vexa vb. I. 1 tr. A jigni, a ofensa. Pe Georgeta o vexase pur și simplu (CĂL.). ♦ Ext. A contraria. 2 refl. (fam.) A se supăra (simțindu-se jignit). • prez.ind. -ez. /<fr. vexer, lat. vexare.

9. [DEX '98] VEXA, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

10. [DLRLC] VEXA, vexez, vb. I. Tranz. A jigni, a ofensa; a contraria. O vexase pur și simplu. CĂLINESCU, E. O. II 20.

11. [DN] VEXA vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].

12. [MDN '00] VEXA vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)

13. [Șăineanu, ed. VI] vexà v. a jigni, a supăra.

14. [Scriban] *vexéz v. tr. (lat. vexare, d. vehere, vectum, *vexum, a trage). Lovesc pin dispozițiunĭ rele: a vexa negoțu.

15. [DOOM 3] vexa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vexez, 3 vexează; conj. prez. 1 sg. să vexez, 3 să vexeze

16. [DOOM 2] vexa (a ~) vb., ind. prez. 3 vexează

17. [IVO-III] vexez, -xează 3.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] vestier n. 1. locul unde se strâng hainele (într’un pensionat, tribunal, etc.); […]
1. [DEXI] vestigial, -ă adj. (anat.; despre organe) Care a rămas rudimentar în organism, care […]
1. [DEX '09] VESTIGIU, vestigii, s. n. Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut […]
1. [MDA2] vestiment sn [At: ASACHI, P. R. 33/17 / V: ~mânt (Pl: ~minte, ~mânte) […]
1. [DEX '09] VESTIMENTAR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, […]
1. [DEX '09] VESTIMENTAȚIE s. f. îmbrăcăminte. – Vestmânt + suf. -ație (după it. vestimenta). […]
[Scriban] véstnic m. (vsl. vĭestĭnikŭ). L. V. Vestitor. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] veterinărie sfs [At: ROM. LIT. 3152/13 / E: veterinar + -ie] (Înv) Medicină […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro