1. [MDA2] veselos, ~oasă a [At: AARON, în ȘA I, 743 / Pl: ~oși, ~oase / E: vesel + -os] (Reg) 1 Vesel (1). 2 (Pex) Bucuros (1). 3 (Mai ales în limbajul bisericesc) Fericit (1). 4 Care exprimă veselie (1). 5-7 Vesel (12-14).
2. [DLRLC] VESELOS, -OASĂ, veseloși, -oase, adj. Vesel. Fii tu veseloasă, Căci tu ești mireasă. COȘBUC, P. II 144. Nora-i vine veseloasă. SEVASTOS, N. 210. S-a-nturnat bucuros, veselos C-a ieșit grîul frumos. TEODORESCU, P. P. 149. ◊ (Adverbial) Și-mi vine să-mi înalț fruntea și s-o scutur veselos. COȘBUC, P. I 141.
3. [DLRM] VESELOS, -OASĂ, veseloși, -oase, adj. (Rar) Vesel. – Din vesel + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL