1. [MDA2] verzui1 vi [At: REBREANU, R. II, 299 / Pzi: 3 ~ește / E: verde] (Nob) A avea culoarea verde (1).
2. [MDA2] verzui2, ~ie [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ / E: verde + -ui] 1 a De o culoare care se apropie de verde (68) Si: verziu (1), (rar) verzuliu (1), verzuriu (1), (îrg) verzos (1), (reg) verdoi (1), verdunc (1), (îvr) verzindă (1). 2 a De culoare verde-deschis Și: verziu (2), (rar) verzuliu (2), verzuriu (2), (îrg) verzos (2), (reg) verdoi (2), verdunc (2), (îvr) verzindă (2). 3 sn Culoare apropiată de verde (68). 4 sn Culoare verde-deschis.
3. [DLRLC] VERZUI1, verzuiesc, vb. IV. Intranz. (Neobișnuit) A avea o culoare verde, a se distinge printr-un colorit verde. În grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tînără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. REBREANU, R. II 299.
4. [DLRM] VERZUI1, verzuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea sau a căpăta culoarea verde, a se distinge printr-un colorit verde. – Din verzi (pl. lui verde).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL