1. [DEX '09] VERTIJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.
2. [MDA2] vertij sn [At: ROM. LIT. 2462/9 / V: (rar) ~igiu / Pl: ~e / E: fr vertige] (Pat) Tulburare de echilibru caracterizată prin senzația de deplasare în spațiu a obiectelor înconjurătoare sau a subiectului Si: amețeală (1).
3. [DEXI] vertij s.n. (med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu; amețeală (care survine la vederea abisurilor). ◊ Fig. Vertijul succesului îi întuneca orice urmă de rațiune. • pl. -uri, -e. /<fr. vertige.
4. [DN] VERTIJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].
5. [MDN '00] VERTIJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige)
6. [MDA2] vertigiu sn vz vertij
7. [DOOM 3] vertij s. n., pl. vertijuri
8. [DOOM 2] vertij s. n., pl. vertijuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL