1. [DEX '09] VERSUITOR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.
2. [MDA2] versuitor sm [At: CR (1832), 2041/8 / P: ~su-i~ / Pl: ~i / E: versui + -tor] (Asr) Versificator (1).
3. [DEXI] versuitor s.m. (înv.) Poet. • sil. -su-i-. pl. -i. /versui + -tor.
4. [DEX '98] VERSUITOR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.
5. [DLRLC] VERSUITOR, versuitori, s. m. (Învechit) Persoană care face versuri; poet, stihuitor. Dacă versuitorul anonim își atingea ținta, poporul tot adopta, recunoștea, răspîndea cîntarea. IORGA, L. II 461.
6. [DOOM 3] versuitor (desp. -su-i-) s. m., pl. versuitori
7. [DOOM 2] versuitor (-su-i-) s. m., pl. versuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL