1. [DEX '09] VERSIFICATOR, -OARE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.
2. [MDA2] versificator, ~oare smf [At: HELIADE, O. II, 81 / V: (înv) ~cător sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat versificator, fr versificateur] 1 Persoană care compune lucrări în versuri (1) Si: (asr) versuitor. 2 Autor de versuri considerat din punctul de vedere al versificației (1). 3 (Dep) Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică) Si: stihuitor.
3. [DEXI] versificator, -oare s.m., s.f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decît inspirația poetică). • pl. -ori, -oare. /<fr. versificateur, lat. versificator, -oris.
4. [DLRLC] VERSIFICATOR, -OARE, versificatori, -oare, s. m. și f. Cel care face versuri; (în special) cel care scrie versuri cu ușurință, dar este lipsit de darul poetic.
5. [DN] VERSIFICATOR, -OARE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].
6. [MDN '00] VERSIFICATOR, -OARE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)
7. [Șăineanu, ed. VI] versificator m. 1. cel ce face versuri; 2. cel ce posedă mai multă înlesnire în facerea versurilor decât geniu și invențiune poetică.
8. [Scriban] *versificatór, -oáre s. (lat. versificator). Care face versurĭ corecte ca formă fără să fie numaĭ de cît și mare poet.
9. [MDA2] versificător sm vz versificator
10. [DOOM 3] versificator s. m., pl. versificatori
11. [DOOM 2] versificator s. m., pl. versificatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL