1. [DEX '09] VERSIFICAȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; arta de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.
2. [MDA2] versificație sf [At: HELIADE, O. II, 142 / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii / E: lat versificatio, -onis, fr versification] 1 Arta de a face versuri (1), după anumite reguli prozodice Si: (înv) versificare (3), versuire (3). 2 Ramură a poeticii care studiază regulile de alcătuire a versurilor Si: (înv) versificare (4), versuire (4). 3 Manieră de realizare artistică a versurilor (1) Si: (înv) versificare (5). 4 Manieră caracteristică de exprimare (artistică) în versuri (1). 5 (Pex) Poezie.
3. [DEXI] versificație s.f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice privind rima, ritmul și gruparea strofică. ◊ Versificație ritmică v. ritmic. Versificație silabică v. silabic. ♦ Arta de a scrie versuri. ♦ Ext. Poezie. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) versificațiune s.f. /<fr. versification, lat. versifi- catĭo, -onis.
4. [DEX '98] VERSIFICAȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; artă de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.
5. [DLRLC] VERSIFICAȚIE, versificații, s. f. Arta de a scrie versuri, alcătuirea versurilor; p. ext. poezie. La începuturile poeziei noastre, cînd meșteșugul versificației era încă plăpînd, Negruzzi a izbutit să dea lotuși tălmăciri ale Baladelor, care-i fac cinste. SADOVEANU, E. 225. – Variantă: (învechit) versificațiune (MACEDONSKI, O. IV 32) s. f.
6. [DN] VERSIFICAȚIE s.f. Arta de a scrie versuri. ♦ (P. ext.) Poezie. [Gen. -iei, var. versificațiune s.f. / cf. fr. versification].
7. [MDN '00] VERSIFICAȚIE s. f. arta de a scrie versuri. ◊ (p. ext.) poezie. (< fr. versification)
8. [MDA2] versificațiune sf vz versificație
9. [DEXI] versificațiune s.f. v. versificație.
10. [DLRLC] VERSIFICAȚIUNE s. f. v. versificație.
11. [DN] VERSIFICAȚIUNE s.f. v. versificație.
12. [Șăineanu, ed. VI] versificați(un)e f. 1. arta de a face versuri, de a supune limba poetică unui ritm, unei cadențe și unei măsuri; 2. întrebuințarea versurilor.
13. [Scriban] *versificațiúne f. (lat. versificátio, -ónis). Arta de a versifica. – Și -áție, dar ob. -áre.
14. [DOOM 3] versificație (desp. -ți-e) s. f., art. versificația (desp. -ți-a), g.-d. art. versificației; pl. versificații, art. versificațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] versificație (-ți-e) s. f., art. versificația (-ți-a), g.-d. art. versificației; pl. versificații, art. versificațiile (-ți-i-)
16. [MDO] versificație
17. [MDTL] VERSIFICAȚIE (< fr. versification < lat. versificatio) Arta de a scrie versuri, realizată cu ajutorul unei tehnici speciale, în care se ține seama de anumite cerințe – ritm, măsura versurilor și rimă – elemente formale ale poeziei. Cultivată din cele mai vechi timpuri, atît în creația orală, cît și în cea scrisă, versificația, cu tehnica ei specială, nu este totuși strict obligatorie pentru creația poetică, întrucît există opere poetice în proză. Deși solicită o străduință în plus fața de proză, versificația este practicată de poeți, pentru că aduce un spor de încîntare melodică, muzicală. Dealtfel, versul a fost cultivat concomitent cu cîntecul (cîntec de muncă, de vînătoare). Despărțindu-se de cîntec, ulterior, versul s-a dezvoltat pentru calitățile lui melodice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL