1. [MDA2] vericând av [At: BĂLCESCU, M. V. 313 / E: veri1 + când] (Înv) Oricând.
2. [DEXI] vericînd adv. (înv.) Oricînd. • /veri + cînd.
3. [DLRLC] VERICÎND adv. Oricînd. Craiul Albert le dete libertatea de a se strămuta în orice loc și vericînd le va place. BĂLCESCU, O. II 210. Pronunțat cu «i» consonantic (ca și în cuvîntul «oricînd»).
4. [DLRM] VERICÎND adv. (Înv. și arh.) Oricînd. [Pr. cu „i” consonantic (ca și cuvîntul „oricînd”)]. – Din veri- (< lat. velis) + cînd.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL