1. [DEX '09] VERDICT, verdicte, s. n. 1. (Jur.; în statele în care jurații intră în organizarea instanțelor penale) Părere a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției acuzatului, pe baza căreia se pronunță hotărârea de către instanța penală; p. ext. hotărâre dată pe baza acestei păreri. ♦ P. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.
2. [MDA2] verdict sn [At: MAIORESCU, D. I, 61 / Pl: ~e / E: fr verdict] 1 (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați asupra vinovăției sau nevinovăției unui acuzat, pe baza căruia se pronunță sentința. 2 (Pex) Sentința unei curți cu jurați. 3 (Pgn) Sentință judecătorească. 4 (Pan) Opinie pronunțată de o autoritate legitimă. 5 (Pan) Decizie irevocabilă.
3. [DEXI] verdict s.n. 1 (jur.; în organizarea judecătorească a unor state) Opinie a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției unui acuzat, pe baza căreia se pronunță sentința. ♦ Ext. Sentință a unei curți de jurați. ♦ Gener. Sentință judecătorească (definitivă). 2 Fig. Decizie, opinie, apreciere definitivă (care nu admite contrazicere). O timiditate îl cuprinde atunci cînd așteaptă verdictul publicului (OPR.). 3 Ext. Judecată, apreciere, hotărîre care are loc în urma unui concurs. După examinarea candidatului, verdictul i-a fost favorabil. • pl. -e. /<fr., engl. verdict; cf. lat. vēre „adevărat”, dictum „spus”.
4. [DEX '98] VERDICT, verdicte, s. n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; p. ext. sentința unei curți cu jurați; p. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.
5. [DLRLC] VERDICT, verdicte, s. n. 1. (În vechea organizare judecătorească) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat; p. ext. sentința unei curți cu jurați. 2. Fig. Părere, hotărîre (care nu admite contrazicere). Morarul poposi atent, așteptînd verdictul unuia mai înțelept decît el. SADOVEANU, M. C. 136. Estetica... dă chiar legi și principii în virtutea cărora critica poate să pronunțe verdicte estetice. GHEREA, ST. CR. II 35. Ne...deterăm verdictul asupra probelor de traducțiuni din Erodot. ODOBESCU, S. II 493.
6. [DN] VERDICT s.n. 1. Răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. Judecată care are loc în urma unui concurs. 3. Hotărîre, judecată (definitivă). [Pl. -te, -turi. / < fr., engl. verdict, cf. lat. vere – adevărat, dictum – spus].
7. [MDN '00] VERDICT s. n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma unui concurs. 3. hotărâre, judecată (definitivă). (< fr. verdict)
8. [Șăineanu, ed. VI] verdict n. 1. Jur. declarațiunea juriului, rezultatul deliberațiunii sale; 2. fig. opiniune dată într’o materie oarecare.
9. [Scriban] *verdíct n., pl. e (fr. verdict, d. engl. verdict, care vine d. vfr. veir dit, adevărata zisă, adevărata vorbă, și modificat după lat. dictum, vorbă). Sentența unuĭ juriŭ: verdictu juraților.
10. [DOOM 3] verdict s. n., pl. verdicte
11. [DOOM 2] verdict s. n., pl. verdicte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL