1. [DEX '09] VERBALISM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.
2. [MDA2] verbalism sns [At: CONTEMP. 1948, nr. 107, 5/6 / E: fr verbalisme] 1 Tendință de a acorda mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele. 2 Abuz de cuvinte în exprimarea unor idei Si: vorbărie (2), (liv) verbozitate (frm) verbiaj. 3 Metodă de învățare bazată pe însușirea cuvintelor fără a urmări dezvoltarea gândirii.
3. [DEXI] verbalism s.n. 1 Metodă de învățămînt bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decît a ideilor exprimate prin ele și pe formarea raționamentului elevilor. 2 (peior.) Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decît ideilor. 3 Abuz de cuvinte, în detrimentul ideilor; beție de cuvinte, verbiaj. • /<fr. verbalisme, germ. Verbalismus.
4. [DN] VERBALISM s.m. Metodă de învățămînt care constă în a învăța mai mult cuvinte decît a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decît ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme].
5. [MDN '00] VERBALISM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme)
6. [DOOM 3] verbalism s. n.
7. [DOOM 2] verbalism s. n.
8. [DTL] VERBALISM s. n. (< fr. verbalisme): tendință de a acorda mai multă atenție cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL