1. [DEX '09] VERACITATE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis.
2. [MDA2] veracitate sf [At: GHICA, S. 108 / Pl: ~tăți / E: fr véracité cf lat verax, -acis] 1-3 (Liv) Veridicitate (1-3). 4 (Pex) Sinceritate.
3. [DEXI] veracitate s.f. Veridicitate; ext. sinceritate. • pl. -ăți. / <fr. véracité; cf. lat. vērax, -acis.
4. [DLRLC] VERACITATE s. f. Faptul de a fi conform cu adevărul, calitatea a tot ce este conform cu realitatea. Faptul se complică astfel într-un mod care ar da loc oarecărei îndoieli asupra veracității lui. ALECSANDRI, S. 92. A avut în vedere mai mult interesul său pecuniar decît acel al științei, care cere mai presus de toate veracitate și mai ales probitate. I. IONESCU, M. 107.
5. [DN] VERACITATE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este adevărat, conform cu realitatea. [Cf. fr. véracité, lat. veracitas].
6. [MDN '00] VERACITATE s. f. veridicitate. (< fr. véracité, lat. veracitas)
7. [Scriban] *veracitáte f. (lat. verácitas, -átis, d. verax, adevărat). Calitatea de a fi adevărat: a stabili veracitatea unuĭ fapt.
8. [DOOM 3] veracitate (livr.) s. f., g.-d. art. veracității
9. [DOOM 2] veracitate (livr.) s. f., g.-d. art. veracității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL