1. [MDA2] venerat, ~ă a [At: GHICA, S. 231 / Pl: ~ați, ~e / E: venera] 1 Căruia i se consacră un cult1 religios. 2 Față de care se manifestă venerație (1). 2 Prețuit cu respect profund și cu afecțiune.
2. [DEXI] venerat, -ă adj. 1 Care este prețuit cu respect profund și cu afecțiune. E privit... ca scriitorul venerat al unui popor (BOGZA). 2 (relig.) Care este cinstit cu venerație, cu un profund sentiment religios. La anumite ceasuri... trec pragul veneratului templu (ANG.). • pl. -ți, -te. /v. venera.
3. [DLRLC] VENERAT, -Ă, venerați, -te, adj. Respectat în mod deosebit; cinstit, stimat. În patria lui, [Maxim Gorki] e privit nu numai ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni, ci și ca unul din ctitorii noii vieți care a cuprins în tumultul ei pămînturile bătrînei Rusii. BOGZA, M. S. 92.
4. [DEX '09] VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.
5. [MDA2] venera vt [At: BARASCH, M. III, 110/28 / Pzi: ~rez, (îvr) vener / E: fr vénérer, lat venerari] 1 A manifesta un respect religios, în cadrul unei forme de cult1, pentru divinitate, un sfânt sau un obiect sacru Si: a adora (3). 2 A cinsti în cel mai înalt grad pe cineva sau ceva. 3 A avea o prețuire profund respectuoasă și afectuoasă pentru cineva sau ceva.
6. [DEXI] venera vb. I. tr. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. Ridicați monumente eroilor voștri! Venerați memoria lor (FIL.). ♦ (relig.; compl. indică divinități) A manifesta un respect religios pentru...; a cinsti în cel mai înalt grad. Fecioara Maria este venerată de toți creștinii. • prez. ind. -ez. /<fr. vénérer, it. venerare, lat. venerari.
7. [DLRLC] VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti, a stima în cel mai înalt grad. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.
8. [DN] VENERA vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].
9. [MDN '00] VENERA vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)
10. [Șăineanu, ed. VI] venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.
11. [Scriban] *veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător.
12. [DOOM 3] venera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. venerez, 3 venerează; conj. prez. 1 sg. să venerez, 3 să venereze
13. [DOOM 2] venera (a ~) vb., ind. prez. 3 venerează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL