1. [DEX '09] VENERARE, venerări, s. f. Faptul de a venera. – V. venera.
2. [MDA2] venerare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: n / E: venera] 1 Manifestare a unui respect religios față de ceea ce este considerat sfânt. 2-3 Venerație (1-2).
3. [DEXI] venerare s.f. Faptul de a venera. • pl. -ări. /v. venera.
4. [DEX '98] VENERARE, venerări, s. f. (Rar) Faptul de a venera – V. venera.
5. [DLRLC] VENERARE, venerări, s. f. Faptul de a venera.
6. [DN] VENERARE s.f. Faptul de a venera; venerație. [< venera].
7. [DEX '09] VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.
8. [MDA2] venera vt [At: BARASCH, M. III, 110/28 / Pzi: ~rez, (îvr) vener / E: fr vénérer, lat venerari] 1 A manifesta un respect religios, în cadrul unei forme de cult1, pentru divinitate, un sfânt sau un obiect sacru Si: a adora (3). 2 A cinsti în cel mai înalt grad pe cineva sau ceva. 3 A avea o prețuire profund respectuoasă și afectuoasă pentru cineva sau ceva.
9. [DEXI] venera vb. I. tr. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. Ridicați monumente eroilor voștri! Venerați memoria lor (FIL.). ♦ (relig.; compl. indică divinități) A manifesta un respect religios pentru...; a cinsti în cel mai înalt grad. Fecioara Maria este venerată de toți creștinii. • prez. ind. -ez. /<fr. vénérer, it. venerare, lat. venerari.
10. [DLRLC] VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti, a stima în cel mai înalt grad. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.
11. [DN] VENERA vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].
12. [MDN '00] VENERA vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)
13. [Șăineanu, ed. VI] venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.
14. [Scriban] *veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător.
15. [DOOM 3] venerare s. f., g.-d. art. venerării; pl. venerări
16. [DOOM 2] venerare s. f., g.-d. art. venerării; pl. venerări
17. [DOOM 3] venera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. venerez, 3 venerează; conj. prez. 1 sg. să venerez, 3 să venereze
18. [DOOM 2] venera (a ~) vb., ind. prez. 3 venerează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL