1. [MDA2] verver sn [At: (a. 1787) FURNICĂ, I. C. 145 / V: ~el, ~văr, ~văl (Pl și: ~vle), ~vor, verv, ~en, ~rbel, ~rbăl, velv~, velvăr, vever, virvăr / Pl: ~e / E: săs werwel cf ger Wirbel] (Olt; Trs) Mâner (1) la ușă.
2. [DEXI] vérver s.n. (reg.) Mîner (la ușă). • pl. -e. /<săs. werwel; cf. germ. Wirbel.
3. [DLRLC] VERVER, ververe, s. n. (Regional) Clanță, clampă, ivăr.
4. [DLRM] VERVER, ververe, s. n. (Reg.) Clanță, clampă, ivăr la ușă. – Comp. germ. Wirbel.
5. [Scriban] vérver, V. ivăr.
6. [MDA2] velvăr sn vz verver
7. [MDA2] velver sn vz verver
8. [MDA2] verbăl sn vz verver
9. [MDA2] verbel sn vz verver
10. [MDA2] verv sn vz verver
11. [MDA2] vervăl sn vz verver
12. [MDA2] vervăr sn vz verver
13. [MDA2] vervel sn vz verver
14. [MDA2] verven sn vz verver
15. [MDA2] vervor sn vz verver
16. [MDA2] vever sn vz verver
17. [MDA2] viever sn vz verver
18. [MDA2] virvăr2 sn vz verver
19. [Scriban] ívăr și ívor n., pl. ere, ore (din livăr. Cp. și cu sîrb. bg. rut. iver, așchie). Vest. Mîneru pe care puĭ mîna și apeșĭ cînd deschizĭ și închizĭ o ușă cu broască. – În Trans. și vérver, vélvăr (cp. cu sas. virvl, vervl, germ. wirbel. Dac. 3, 745). V. clanță, retez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL