1. [MDA2] vehiculare sf [At: LOVINESCU, C. VII, 127 / Pl: ~lări / E: vehicula] 1 Transmitere prin intermediul a ceva. 2 Punere în circulație a unei idei, a unei opinii Vz difuzare (2), propagare, transmitere Vz colportare.
2. [DEXI] vehiculare s.f. Acțiunea de a vehicula. • pl. -ări. /v. vehicula.
3. [DN] VEHICULARE s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [< vehicula].
4. [DEX '09] VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.
5. [MDA2] vehicula vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pzi: ~lez / E: fr véhiculer] 1 (Rar) A constitui un mijloc de transmitere. 2 A face să circule idei, opinii etc. a difuza (2), a propaga, a transmite Vz a colporta.
6. [MDA2] vehicular, ~ă a [At: LM / V: (îvr) veiculariu / Pl: ~e / E: lat vehicularius, -a, fr véhiculaire] (Rar) De vehicule (4).
7. [MDA2] veiculariu, ~ie a vz vehicular
8. [DEXI] vehicula vb.I. tr. (compl. indică idei, opinii etc.) A face să circule, a transmite, a difuza, a colporta. Aceste materiale să cuprindă și să vehiculeze viziunea sa (VIANU). ◊ (refl. pas.) S-au vehiculat multe zvonuri în legătură cu ultimele scandaluri politice. • prez.ind. -ez. /<fr. véhiculer.
9. [DEXI] vehicular, -ă adj. 1 Care se referă la vehicule, la circulație. 2 (lingv.) Limbă vehiculară = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, existente pe un anumit teritoriu. • pl. -i, -e. /<fr. véhiculaire, lat. vehicularĭus, -a, -um.
10. [DEX '98] VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.
11. [DLRLC] VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.
12. [DN] VEHICULA vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].
13. [DN] VEHICULAR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].
14. [MDN '00] VEHICULA vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)
15. [MDN '00] VEHICULAR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)
16. [Scriban] *vehiculár, -ă adj. (lat. vehiculáris). De care, de căruțe: drum vehicular.
17. [DOOM 3] vehicula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 vehiculează; conj. prez. 1 sg. să vehiculez, 3 să vehiculeze
18. [DOOM 2] vehicula (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculează
19. [DTL] VEHICULAR, -Ă adj. (cf. fr. véhiculaire): în sintagma limbă vehiculară (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL