1. [DEX '09] VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechime (1); uzură. – Vechi + suf. -tură.
2. [MDA2] vechitură sf [At: DOSOFTEI, PS. 347/6 / Pl: ~uri / E: vechi1 + -tură] 1-2 (Înv) Vechime (1-2). 3-4 (Îrg) Vechime (4-5). 5 (Rar) Uzură. 6 (Dep) Lucru vechi (17). 7 (Dep) Lucru învechit, uzat. 8 (Dep; spc) Obiect de îmbrăcăminte demodat. 9 (Dep; spc) Obiect de îmbrăcăminte uzat Si: zdreanță. 10 Ceea ce este lipsit de noutate (și de interes). 11 Ceea ce este perimat, demodat. 12 (Dep) Adept al stării de lucruri din trecut, considerat depășit, retrograd. 13 (Îdt) Boală (cu evoluție lentă) contractată de mult timp. 14 (Reg) Rezervă din recolta de cereale a anului precedent sau a anilor precedenți.
3. [DEXI] vechitură s.f. 1 Lucru vechi sau învechit, uzat. ♦ Spec. Piesă de îmbrăcăminte, mai ales haină, uzată sau demodată. ♦ Ceea ce este lipsit de noutate (și de interes); ceea ce este depășit, demodat, perimat. 2 (înv.) Faptul de a fi vechi; vechime; uzură. • pl. -i. /vechi2 + -tură.
4. [DEX '98] VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură.
5. [DLRLC] VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit; (în special) haină uzată. Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, P. J. 223. După ce vîndu corabia la un compatriot din Brăila, își cumpără o vechitură de vaporaș. BART, E. 324. Eu nu fac negoțătorie de vechituri. SLAVICI, N. II 312. Hală de vechituri v. hală (1). 2. (Rar) Faptul de a fi vechi (v. vechime); p. ext. uzură. Soldați... zăcea cu sutele în ploaie și în frig... înveliți în mantale transparente de vechitură și de gloanțe turcești. GHICA, la CADE.
6. [Șăineanu, ed. VI] vechitură f. lucru vechiu.
7. [Scriban] vechitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Vechime: vechitura vremurilor (N. Cost.). Azĭ. Lucru vechĭ (maĭ ales haĭne): un Jidan care cumpăra vechiturĭ.
8. [DOOM 3] vechitură s. f., g.-d. art. vechiturii; pl. vechituri
9. [DOOM 2] vechitură s. f., g.-d. art. vechiturii; pl. vechituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL