1. [Șăineanu, ed. VI] vearbă f. Mold. mănunchiu din trei fire de cânepă: o jărghiuță are zece vearbe. [Și ghearbă, origină necunoscută].
2. [DER] vearbă (verbe), s. f. – Smoc de trei fire. – Var. viarbă. Sl. vrŭbĭ „șiret” (Scriban), cf. sb. vrbca „cordon”. În Banat.
3. [DAR] vearbă, verbe, s.f. (înv. și reg.) mănunchi de trei fire la cânepă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL