1. [DEX '09] VĂTĂMĂTURĂ, vătămături, s. f. Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură.
2. [MDA2] vătămătură sf [At: COD. VOR2.75v/9 / Pl: ~ri, (îvr) ~re / E: vătăma + -ătură] 1 (Pop) Vătămare (1). 2 (Înv; fig) Pervertire. 3 (Îvr; fig) Durere sufletească Si: amărăciune (3). 4 (Pop) Nume generic dat bolilor abdominale, mai ales ale stomacului, manifestate prin dureri acute Si: (reg) loc dureros. 5 (Mpp) Hernie (2). 5 (Mpp) Colică (1). 6 (Mpp) Pelagră. 7 (Bot; șîs iarbă de ~) Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 8 (Îvr; fig) Neplăcere. 9 (Îvr; fig) Necaz. 10-11 (Îvr; fig) Vătămare (7-8).
3. [DEXI] vătămătură s.f. (pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (colici, pelagră etc.). ♦ Spec. Hernie. ♦ Fig. Durere sufletească; amărăciune. Ne vindecă toate vătămăturile cele sufletești (BIBLIA 1688). • pl. -uri. /vătăma + -ătură.
4. [DEX '98] VĂTĂMĂTURĂ, vătămături, s. f. (Pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură.
5. [DLRLC] VĂTĂMĂTURĂ, vătămături, s. f. (Popular) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize acute (v. apendicită, hernie, colici). Copiii aveau scrofule, cei mai vîrstnici oftică, bătrînii vătămătură. PAS, Z. I 117. Îl năcăjea tusa, n-avea poftă de mîncare și mai ales îl chinuia vătămătură lui veche. SADOVEANU, O. VIII 87. Cînd m-apucă vătămătură, beau un pahar de rachiu. GANE, N. I 223. M-a lovit... o greață, o furnicătură prin pîntece, ca un feli de vătămătură. CONTEMPORANUL VII 505.
6. [Șăineanu, ed. VI] vătămătură f. surpătură, hernie.
7. [Scriban] vătămătúră f., pl. ĭ. Rezultatu vătămăriĭ, leziune. Pop. Ernie saŭ și altă boală a organelor din pîntece.
8. [MDA2] bătămătură[1] sf vz vătămătură
9. [DOOM 3] vătămătură s. f., g.-d. art. vătămăturii; pl. vătămături
10. [DOOM 2] vătămătură s. f., g.-d. art. vătămăturii; pl. vătămături
11. [DRAM 2021] vătămătúră, vătămături, s.f. (med.) 1. Rană provocată de o lovitură sau căzătură. 2. Schilozenie, paralizie; hernie; hâitură. – Din vătăma + suf. -ătură (DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] vătămătură, vătămături, s.f. – (med.) 1. Rană provocată de o lovitură sau căzătură. 2. Schilozenie, paralizie; hernie; hâitură (ALRRM, 1969: 158). – Din vătăma (< lat. victimare) + suf. -ătură (DEX, MDA).
13. [DRAM] vătămătură, -i, s.f. – (med.) Schilozenie, paralizie; hernie; hâitură (ALR 1969: 158). – Din vătăma (< lat. victimare) + -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL