1. [DEX '09] VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.
2. [MDA2] vâsli [At: COD. VOR.2 42/8 / V: (îrg) vânsla (Pzi: vânslez, îvr, vânslu) vânsli, ~la (Pzi: ~lez), (reg) vâzla, vâzli, (îvr) vârs~ / Pzi: ~lesc / E: vâslă1 cf bg весля, srb veslati] 1 vi A mânui vâslele1 în apă, pentru a manevra sau a face să înainteze o ambarcație Si: a lopăta, (spt) a canota, a rama, (reg) a săpa, a vâslui. 2 vi (Îvr; fig) A se opune. 3 vt (Îvr) A manevra o corabie folosind vâslele1. 4 vt (Într-o poezie populară) A trece înot. 5 vi (Înv; adesea cu determinări locale) A se deplasa plutind pe apă Si: a naviga, a pluti.
3. [DEX '98] VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.
4. [MDA2] vânsla v vz vâsli
5. [MDA2] vânsli v vz vâsli
6. [MDA2] vârsli v vz vâsli
7. [MDA2] vâsla v vz vâsli
8. [MDA2] vâzla v vz vâsli
9. [MDA2] vâzli v vz vâsli
10. [DEXI] vîsli vb. IV. intr. 1 A manevra vîslele în apă, pentru a pune în mișcare și a face să înainteze o ambarcațiune. Făt-Frumos se sui-n luntre și, vîslind, ajunse pînă la scările de marmură ale palatului (EMIN.) ♦ Analog. Vîslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral (BACOV.). 2 (înv) A se deplasa plutind pe apă; a pluti, a naviga. Vîslind spre Italie..., s-au abătut (CANT.). • prez.ind. -esc /vîslă1 + -i; cf. bg. весля, srb. vesliti.
11. [DLRLC] VÎNSLI vb. IV v. vîsli.
12. [DLRLC] VÎRSLI vb. IV v. vîsli.
13. [DLRLC] VÎSLA vb. I v. vîsli.
14. [DLRLC] VÎSLI, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, făcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, L. P. 245. – Variante: vîsla (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.
15. [Șăineanu, ed. VI] văslì v. a mâna corabia cu vâsle.
16. [Scriban] vînslă, vînslésc, vînsléz, V. vîsl-.
17. [Scriban] vîslésc v. tr. (d. vîslă 1 saŭ ceh. sîrb. veslati, a vîsli). Trag la lopețĭ, mișc vîslele ca să înainteze luntrea. – Vechĭ vînslesc și vînslez.
18. [DOOM 3] vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, 3 sg. vâslește, imperf. 1 vâsleam; conj. prez. 1 sg. să vâslesc, 3 să vâslească
19. [DOOM 2] vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 să vâslească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL