1. [DEX '09] VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos.
2. [MDA2] vasilisc2 sm vz bazilisc
3. [MDA2] vasilisc1 sm [At: PSALT. 192 / V: ba~ (Pl: basiliști), (rar) bazi~ (Pl: bazilisci, bazilișci), (înv) ~lesc, ~ă (Pl: ~iște) sf, (îvr) basel~, ~sel~ / Pl: ~iști, (înv) ~schi, ~sci sm, ~uri sn / E: slv василискъ, ngr βασιλίσκος cf lat basiliscus] Reptilă fabuloasă căreia i se atribuia puterea de a ucide cu privirea.
4. [DEXI] vasilisc s.m. 1 (zool.) Reptilă tropicală din ordinul saurienior, cu creste pe cap și pe spate, de culoare verzuie, cu dungi late, negre (Basilicus americanus). 2 (în mit. greco-romană) Monstru asemănător cu un șarpe, cu o creastă în formă de coroană, care poate ucide cu privirea. ◊ compar. În monăstire... voi fi scutită de căutarea ta de vasilisc (I. NEGR.). • pl. -iști, (înv.) n. -uri. și basilisc, bazilisc s.m., (înv.) vasiliscă s.f. /<ngr. βασιλίσκος.
5. [DEX '98] VASILISC s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasiliskos.
6. [DLRLC] VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, care ucide cu privirea. Au trecut... prin codri... în cari fojgăiau bălauri, aspide veninoase și vasiliscul cel cu ochi fărmăcători. CREANGĂ, P. 94. Au auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc. ALECSANDRI, T. 1071.
7. [Șăineanu, ed. VI] vasilisc m. V. bazilisc: vasiliscul cel cu ochii fermecători CR. [Gr. mod.].
8. [Scriban] vasilísc și -íscă, V. bazilisc.
9. [MDA2] bazilisc sm [At: DN3 / V: va- / Pl: ~iște / E: it basilisco] 1 (Îcp) Șarpe fabulos, care ucidea cu privirea. 2 Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, pe cap cu o excrescență epidermică triunghiulară, iar, pe spate și pe coadă, cu o creastă dințată mobilă.[1]
10. [MDA2] vaselisc sm vz vasilisc1
11. [MDA2] vasilesc sm vz vasilisc1
12. [MDA2] vasiliscă sf vz vasilisc1
13. [DEXI] bazilísc1 s.m. (zool.) Șopîrlă cu gîtul scurt, cu limba groasă, care are pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. • pl. -iști. /<it. basilisco; cf. ngr. βαζιλισc.
14. [DEXI] bazilísc2 s.m. v. vasilisc.
15. [DEXI] vasiliscă s.f. v. vasilisc.
16. [CADE] BASILISC = VASlLISC.
17. [DN] BAZILISC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopîrlă cu limba groasă, capul și gîtul scurt, cu o coadă lungă, avînd pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].
18. [MDN '00] BAZILISC s. n.[1] 1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare. 2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos)
19. [Șăineanu, ed. VI] bazilisc m. 1. șarpe fabulos a cărui privire cauza moartea; 2. fig. ochi de bazilisc, răutăcioși și scânteietori; 3. soiu de șopârlă din America de S., timidă și inofensivă.
20. [Scriban] *basilísc m., pl. ștĭ (vgr. basiliskos, dim. d. basileús, rege). Un fel de șarpe fabulos a căruĭ privire te ucidea. Fig. Ochĭ de basilisc, ochĭ scînteietorĭ, răutăcioșĭ, invidioșĭ. Zool. Un fel de șopîrlă timidă și inofensivă din America de Sud. – Și bazi- (după fr.) și vasi- (după ngr.). Și vasiliscă, pl. ște.
21. [Scriban] *bazilísc V. basilisc.
22. [DOOM 3] vasilisc s. m., pl. vasiliști
23. [DOOM 2] vasilisc s. m., pl. vasiliști
24. [DE] BASILI(S)C (< fr.; {s} gr. basiliskos „rege mic”) s. m. 1. Reptilă mitică, căreia i se atribuie capacitatea de a omorî cu privirea. 2. Iguană din America tropicală.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL