1. [DEX '09] VASAL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.
2. [MDA2] vasal, ~ă [At: I. GOLESCU, C. Pl: ~i, ~e / E: fr vassal] 1 sm (În epoca feudală, în apusul Europei) Nobil care, în urma primirii unei feude și a prestării omagiului, devenea dependent de un suzeran, datorându-i acestuia fidelitate și anumite servicii militare sau civile. 2 sm (În epoca feudală, în unele părți ale Europei) Principe1, domnitor sau duce1 care, în urma prestării omagiului, devenea parțial dependent de un suzeran, obligându-se să respecte interesele acestui și să-i facă anumite servicii, în condiții prestabilite. 3 sm Conducător de stat dependent față de un suzeran. 4 sm (În Evul Mediu, în sud-estul Europei și în alte zone limitrofe ale Imperiului Otoman) Domnitor, principe1 sau alt conducător de stat care, fiind numit sau confirmat de către sultan, se obliga să plătească acestuia tribut, să ofere ajutor militar și să se conformeze politicii externe a suzeranului, păstrându-și autonomia conducerii interne. 5 a (Mai ales în Evul Mediu; d. state) Care era în raport de dependență politică, economică și militară față de un alt stat considerat suveran Si: (îvp) atârnat2 (4), închinat. 6 sm (Rar; pgn) Persoană dependentă de cineva.
3. [DEXI] vasal s.m., adj. 1 s.m. (în Ev. Med., în apusul Europei) Om liber care, în urma asigurării unor avantaje, devenea (parțial) dependent de un suzeran, căruia îi datora fidelitate, prestarea unor servicii militare sau civile. 2 s.m. (în Ev. Med., în apusul Europei) Conducător de stat dependent față de un suzeran. 3 s.m. (în Ev. Med., în răsăritul Europei) Conducător de stat care, fiind numit sau confirmat de către sultan, se obliga să-i plătească tribut, să-i ofere ajutor militar și să urmeze politica externă a acestuia, păstrînd autonomia internă a statului pe care îl conducea. 4 adj. (în Ev. Med.; despre conducători de state, nobili etc.) Care era în raport de dependență politică, economică și militară față de un suzeran. 5 s.m. Fig. Persoană, grup, instituție subordonate, dependente de cineva. • pl. -i, -e. /<fr. vassal, lat. med. vassallus <celt. vasis „servitor”.
4. [DEX '98] VASAL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.
5. [DLRLC] VASAL, -Ă, vasali, -e s. m. și f. (În orînduirea feudală) Persoană care depindea de un senior; p. ext. subjugat, supus. În Țara Romînească și în Transilvania stăpîneau doi vasali orbi și muți ai Turciei. HASDEU, I. V. 69. Banul, cîrmuind singur banatul Craiovei și fiind domnului numai vasal, a trebuit să aibă o oștire a sa. BĂLCESCU, O. I. 14.
6. [DN] VASAL s.m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană care depunea omagiu seniorului său. 2. Persoană sau țară supusă, înrobită unei alte persoane sau țări. [Cf. fr. vassal, lat. med. vassalus].
7. [MDN '00] VASAL s. m. f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal)
8. [Șăineanu, ed. VI] vasal m. 1. cel ce depindea de un senior, dela care ținea un feud; 2. fam. persoană dependentă de cineva, de ceva.
9. [Scriban] *vasál, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (fr. vassal, cuv. celtic). În evu mediŭ, supus unuĭ suzeran pin credință și omagiŭ: senioru și vasaliĭ luĭ. Supus, tributar: o țară vasală. V. client.
10. [DOOM 3] vasal adj. m., s. m., pl. vasali; adj. f., s. f. vasală, pl. vasale
11. [DOOM 2] vasal adj. m., s. m., pl. vasali; adj. f., s. f. vasală, pl. vasale
12. [IVO-III] vasal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL