1. [MDA2] vârzob smn vz hârzob
2. [Șăineanu, ed. VI] vârzob m. 1. (Banat) doagă însforată pe care se usucă brânza; 2. pl. cerc de lemn împletit la mijloc cu sforicele spre a putea umbla pe zăpadă. [V. hârzob].
3. [DEX '09] HÂRZOB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”.
4. [MDA2] hârzoabă sf vz hârzob
5. [MDA2] hârzoapă sf vz hârzob
6. [MDA2] hârzob sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 287/ V: ~oabă sf, ~oapă sf, ~obă sf, ~op, vărzoabă sf, vâ~ / Pl: ~uri și (Înv) ~oabe / E: bg вързоп] (Reg) 1 Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. 2 (Îe) A se crede coborât cu ~ul din cer A se crede mult superior celor din jur, a fi îngâmfat. 3 (Îe) A cădea cu ~ul din cer A veni pe neașteptate. 4 (Îae) A se realiza de la sine. 5 Ladă care servea drept scenă, în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile. 6 Coșuleț din cetină de brad în care se pun la uscat unii pești. 7 (Buc) Cerc sau vas de forma unui coșuleț sau cupe, atârnat cu un lănțișor de tavan. 8 (Pex) Policandru. 9 Unealtă ciobănească, cerc de alun cu împletitură de tei sau cânepă, pe care se pune strecurătoarea cu cașul. 10 Tălpi late și foarte lungi, dintr-o potcoavă de lemn pe care se împletesc sfori, folosite la munte pentru a nu se scufunda în zăpadă. 11 Opincă rău croită. 12 Sfoară cu care se leagă opincile. 13 (Pex) Lucru prost făcut. 14 (Pex) Cal slab. 15 (Îe) A lega ~ A lega ceva în formă de elipsă. 16 Formațiune anormală în formă de ploscă la coarnele de cerb. 17 Nuia despicată în patru cu care se dau jos fructele din pom.
7. [MDA2] hârzobă sf vz hârzob
8. [MDA2] hârzop sn vz hârzob
9. [MDA2] urzoabă sf vz hârzob
10. [MDA2] urzoaie sfp vz hârzob
11. [MDA2] vârjoacă sf vz hârzob
12. [MDA2] vârjoagă sf vz hârzob
13. [MDA2] vârjog s vz hârzob
14. [MDA2] vârșoagă sf vz hârzob
15. [MDA2] vârzoabă sf vz hârzob
16. [MDA2] vârzog smn vz hârzob
17. [MDA2] vârzop sn vz hârzob
18. [MDA2] vârzov smn vz hârzob
19. [MDA2] zârboavă sf vz hârzob
20. [CADE] HÎRZOB, VÎRZOB (pl.- oabe, -oburi) sn. 1 Vîrtej sau funie groasă cu care se scoboară sau se ridică ceva din adîncimi: ne coborîm cu hîrzobul pe gura strîmtă și întunecoasă a ocnei (VLAH.); făcură un hîrzob. cu care să-și deie drumul în iad (CRG.); Ⓕ: coborît cu ~ul din cer, deștept din cale afară, de neam ales, cu stea în frunte: ai bani? ești boier; n’ai bani? poți să fii coborît cu hîrzobul din cer, tot de geaba (D.-ZAMF.) ¶ 2 🐑 Cerc de lemn, cu sfori sau fășii de teiu împletite la mijloc, care se pune la budacă și pe care se așază strecurătoarea cu cașul de curînd închegat, ca să se scurgă zărul (🖼 2558): Rămăsese spînzurat Un hîrzob ce-l pun ciobanii pe putini la strecurat (SPER.) ¶ 3 Coșuleț făcut din cetină de brad, în care se păstrează păstrăvii afumați: îmi scrie că trimete cîteva hîrzoabe de păstrăvi... de la munte (ALECS.); păstrăvii uscați se așază în hîrzoabe făcute cu frunze de brad (ION.) ¶ 4 sm. Cerc de lemn cu sfori legate cruciș și curmeziș în formă de plasă care se leagă de fie-care picior; cu vîrzobii se poate umbla ușor pe zăpadă, fără ca piciorul să se scufunde în ea (🖼 2558): cu vîrzobii în picioare, cu pușca la umăr, mergeam fără grijă (N.-UR.); pr. anal. opincă rea (VIC.) ¶ 5 Olten. Încrețiturile de la opinci (CIAUȘ.) [blg. vŭrzopŭ].
21. [DEX '96] HÂRZOB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care odinioară servea de scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din cetină de brad, în care se păstrează unii pești. – Din bg. vărzop „legătură”.
22. [DLRLC] HÎRZOB, hîrzoabe, s. n. (Mai ales în Mold.) 1. Funie groasă cu ajutorul căreia se coboară sau se ridică greutăți din adîncime. ◊ Expr. (Ironic) (A se crede) coborît (sau scoborît) cu hîrzobul din cer = (a se socoti) de viță nobilă; mîndru, îngîmfat. Da noi ce sîntem? Împărați cu steaua-n frunte?... Scoborîți cu hîrzobu din cer? ALECSANDRI, T. I 165. A cădea cu hîrzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. Atunci noi ce avem de așteptat? Revoluția mondială? S-așteptăm să ne cadă cu hîrzobul din cer o revoluție mondială și să-nceapă ea a smulge pentru noi bărbile cîte s-au cocoțat pe tronuri în București? GALAN, Z. R. 297. 2. Coșuleț de cetină de brad în care se păstrează păstrăvi afumați. Luminate stăpîne, zise el, n-am uitat să lepăd la cuhnie hîrzoabele cu păstrăvi, pentru un prea slăvit cumătru și nînaș ca măria-ta. SADOVEANU, F. J. 133. O mulțime de hîrzoabe cu păstrăvi afumați. HOGAȘ, DR. 273. Comisul Trufandaki îmi scrie că trimite cîteva hîrzoabe de păstrăvi și două căprioare de la munte. ALECSANDRI, T. 1356.
23. [Șăineanu, ed. VI] hârzob n. Mold. 1. cerc de nuia cu o împletitură de coajă de teiu sau de frânghie (care, la stâne, se pune pe budacă și peste care se așează străcurătoarea); 2. plasă formată din două hârzoabe în care se pun păstrăvii afumați: câteva hârzoabe de păstrăvi AL.; 3. fig. coborît cu hârzobul din cer, privilegiat (locuțiune de origină obscură): dar noi ce suntem? scoborîți cu hârzobul din cer AL. [Și vârzob = bulg. VŬRZOP, legătură].
24. [Scriban] hîrzób și (vechĭ, azĭ în vest) vîrzob n., pl. oabe (bg. vŭrzop, legătură, fascicul, maldur). Ambalaj, împletitură de ramurĭ de teĭ, mesteacăn și brad în care se păstrează păstrăviĭ afumațĭ. Coșu orĭ ascensoru cu care urcăm orĭ scoborîm ceva. Fig. Iron. Om scoborît din cer, cu hîrzobu, om care se crede boĭer de la facerea lumiĭ, de cînd pretinde el că l-a scoborît Dumnezeŭ pe pămînt cu hîrzobu fără înrudire cu plebea. Prepeleac, prăjină de luat poamele din pom fără să cadă. Plasă întinsă pe un cerc pe care cĭobaniĭ pun cașu închegat de curînd și apoĭ îl pun la scurs pe budacă (V. crintă și zăgîrnă). Cerc de susținut candelele atîrnate. Talpă foarte lată (care e un cerc cu plasă groasă) de umblat pe zăpadă fără să te cufunzĭ prea mult (Și m. cu acest înț.).
25. [Scriban] vîrzób, V. hîrzob.
26. [DOOM 3] hârzob (reg.) s. n., pl. hârzoabe
27. [DOOM 2] hârzob (reg.) s. n., pl. hârzoabe
28. [MDO] hîrzob, pl. hîrzoburi
29. [IVO-III] hârzob, -zoabe.
30. [DER] hîrzob (hîrzoabe), s. n. – 1. Funie, legătură. – 2. Cabestan. – 3. Candelabru de biserică. – 4. Tipar de brînză. – 5. Coșuleț, mai ales cel care se păstrează atîrnat, pentru a usca păstrăvi. – 6. (Trans.) Patină. Mr. vurzom. Bg. vărzop „legătură” (Cihac, II, 136; Tiktin). Se spune, în general, despre toate obiectele care atîrnă de o legătură. – Der. hîrzoabă, s. f. (sanda uzată); înhîrzobat, adj. (prevăzut cu patine).
31. [Onomastic] Vîrzob v. Hîrzob 2.
32. [DAR] vârzob, vârzoabe, s.n. (reg.) V. hârzob.
33. [DRAM 2021] vârzób, vârzoabe, (hârzob), s.n. (arh.) Dispozitiv confecționat din lemn de alun și împletitură din piele de oaie, în formă rotundă, care se atașează la încălțăminte; folosit în zonele de munte pentru mersul pe zăpadă. – Din bg. vǔrzop „legătură” (Șăineanu, Scriban).
34. [DRAM 2015] vârzob, vârzoabe, s.n. – (reg.; arh.) Dispozitiv din lemn care se atașează la încălțăminte, folosit în zonele de munte pentru mersul pe zăpadă. Au o formă rotundă și sunt confecționate din lemn de alun și împletitură din piele de oaie (Bănățeanu, 1969: 129). – Din bg. vǔrzop „legătură” (Șăineanu, Scriban).
35. [DAR] hârzob, hârzoabe, s.n. (reg.) 1. funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime; vârtej. 2. ladă care odinioară servea de scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. coșuleț din cetină de brad în care se păstrează unii pești. 4. policandru. 5. cerc de lemn de care se prinde un săculeț prin care se strecoară zerul (folosit de ciobani). 6. paneraș făcut din cetină de brad în care se usucă peștele. 7. excrescență în vârful coarnelor de cerb; ploscuță. 8. băț despicat în vârf cu care se dau merele jos din pom.
36. [DRAM 2021] hârzób, hârzoabe, (vârzob), s.n. (reg.) Cerc de lemn sau de metal de care se prinde o pânză, prin care se strecoară zerul; sită. – Din sl., bg. vărzop „legătură” (Scriban, DEX, MDA).
37. [DRAM 2015] hârzob, hârzoabe, s.n. – (reg.) Cerc de lemn sau de metal de care se prinde o pânză, prin care se strecoară zerul; sită (Papahagi, 1925). – Din sl., bg. vărzop „legătură” (Scriban, Șăineanu; Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).
38. [DRAM] hârzob, hârzoabe, s.n. – Cerc de lemn sau de metal de care se prinde o pânză, prin care se strecoară zerul; sită (Papahagi 1925). – Sl., bg. vărzop „legătură” (Cihac, Tiktin cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL