1. [DEX '09] VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – Varză + suf. -are.
2. [MDA2] vărzare sf [At: LB / V: vărzar (Pl: vărzare, reg, vărzaruri sn, vărzari sm), (reg) verzar (Pl: verzare) sn / Pl: ~zări / E: varză + -are] Plăcintă umplută cu varză (8) sau cu ceapă, cu știr3, cu mărar etc.
3. [DEXI] vărzare s.f. (culin.) Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. • pl. -ări. și vărzar s.n. /varză + -are.
4. [DEX '98] VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are.
5. [DLRLC] VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză (acră sau dulce), cu ceapă, mărar, știr etc. Or s-aducă acasă plăcinte, vărzări... turte. PAMFILE, CR. 1. Bucatele cele mai uzitate la această ocaziune sînt... în zile de post: borș de pește, găluște, pește și vărzare. MARIAN, NA. 230.
6. [Șăineanu, ed. VI] vărzare f. Mold. plăcintă cu varză bine fiartă și prăjită în untdelemn și ceapă (vărzările se fac prin posturi și pe la ajunuri): de plăcinte râde gura, de vărzare și mai tare CR.
7. [DEX '09] VĂRZAR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – Varză + suf. -ar.
8. [MDA2] vărzar2 sn vz vărzare
9. [MDA2] vărzar1 sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: varză + -ar] 1 Cultivator (și vânzător) de varză (8). 2 Călugăr însărcinat cu aprovizionarea într-o mânăstire. 3 (Mun; gmț) Colăcar.
10. [MDA2] verzar sn vz vărzare
11. [DEXI] vărzar1 s.m. (pop.) Cultivator (și vînzător) de varză. • pl. -i. /varză + -ar.
12. [DEXI] vărzar2 s.n. v. vărzare.
13. [DEX '98] VĂRZAR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar.
14. [DLRLC] VĂRZAR, vărzari, s. m. 1. Cultivator de varză. 2. Călugăr însărcinat cu aprovizionarea într-o mănăstire.
15. [Scriban] vărzár n., pl. e (d. varză). Trans. Un fel de plăcintă țărănească umplută cu varză. – În Mold. sud uzitat la pl. vărzare, în nord vărzărĭ (ca buzunărĭ îld. -are).
16. [DOOM 3] vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări
17. [DOOM 2] vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări
18. [IVO-III] vărzare, -zări.
19. [DOOM 3] vărzar (rar) s. m., pl. vărzari
20. [DOOM 2] vărzar (rar) s. m., pl. vărzari
21. [DRAM 2021] vărzár, vărzare, vărzari, s.m.n. 1. (s.n.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop, 1970: 147). 2. (s.m.) Cultivator sau comerciant de varză. ■ (onom.) Vărzari, poreclă pentru locuitorii din Câmpulung la Tisa. – În general, considerat der. rom. de la varză (v. Scriban, DEX, MDA); moștenit din lat. vir(i)diaria, pl. lui vir(i)diarium; cuv. s-a păstrat și în aromână, vărdzare, virdzare (Loșonți, 2001).
22. [DRAM 2015] vărzar, s.f. – 1. (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop, 1970: 147; Vișeu, 1887). 2. Cultivator sau comerciant de varză. ♦ (onom.) Vărzari, poreclă pentru locuitorii din Câmpulung la Tisa. – În general, considerat der. rom. de la varză (v. Scriban, DEX, MDA); moștenit din lat. vir(i)diaria, pl. lui vir(i)diarium; cuv. s-a păstrat și în aromână, unde are formele vărdzare, virdzare (Loșonți, 2001).
23. [DRAM] vărzar, s.f. – (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop 1970: 147; Vișeu, 1887). – Din varză (< lat. vir(i)dia „verdețuri”) + -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL