1. [DEX '09] VÂRFUȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvuț s. n.] – Vârf + suf. -uf.
2. [MDA2] vârfuț sn [At: F (1890), 199 / V: ~rvuț / Pl: ~uri, ~e / E: vârf + -uț] 1-4 (Pop; șhp) Vârfușor (1-4). 5-6 (Pop; șhp) Vârf (17) (puțin înalt). 7-8 (Reg; șhp) Vârf (59) (mic) de bici.
3. [DEX '98] VÂRFUȚ s. n. Vârfuleț. [Var.: vârvuț s. n.] – Vârf + suf. -uț.
4. [DEX '09] VÂRVUȚ s. n. v. vârfuț.
5. [MDA2] vârvuț sn vz vârfuț
6. [DEXI] vîrfuț s.n. Vîrfuleț. • și vîrvuț s.n. /vîrf + -uț.
7. [DEXI] vîrvuț s.n. v. vîrfuț.
8. [DLRLC] VÎRFUȚ, vîrfuțuri, s. n. Vîrfuleț. Astă-vară ce-am vărat Pe-un vîrfuț de munte nalt Cu murguțul de furat, Cu puica necununat. ANT. LIT. POP. I 77. Cîntă puiul cucului în vîrfuțul nucului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. – Variantă: vîrvuț (ȘEZ. I 290) s. n.
9. [DLRLC] VÎRVUȚ s. n. v. vîrfuț.
10. [DOOM 3] vârfuț (rar) s. n.
11. [DOOM 2] vârfuț (rar) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL