1. [DEX '09] VÂRTEJUIRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.
2. [MDA2] vârtejuire sf [At: V. ROM. decembrie 1951, 163 / Pl: ~ri / E: vârtejui] (Rar) 1 Învârtejire. 2 Învolburare.
3. [DEX '09] VÂRTEJUI, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.
4. [MDA2] vârtejui vr [At: BUL. FIL. III, 188 / Pzi: ~esc / E: vârtej + -ui] (Rar) 1 A (se) învârti în cerc. 2 A se învolbura.
5. [DEXI] vîrtejui vb. IV. refl. A se învîrteji. • prez.ind. -iesc. /vîrtej + -ui.
6. [DEXI] vîrtejuire s.f. Acțiunea de a se vîrtejui și rezultatul ei; învolburare. • pl. -i. /v. vîrtejui.
7. [DLRLC] VÎRTEJUI, vîrtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învîrteji.
8. [DLRLC] VÎRTEJUÎRE, vîrtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vîrtejui; învolburare. Vîrtehdrea prafului din urmă îi urmărise pînă aicea – la fîntîna Grecului – cînd vîntul se domoli. V. ROM. decembrie 1951, 163.
9. [DOOM 3] vârtejuire (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuirii; pl. vârtejuiri
10. [DOOM 2] vârtejuire (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuirii; pl. vârtejuiri
11. [DOOM 3] vârtejui (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiește, 3 pl. se vârtejuiesc, imperf. 3 sg. se vârtejuia; conj. prez. 3 să se vârtejuiască; ger. vârtejuindu-se
12. [DOOM 2] vârtejui (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiește, imperf. 3 sg. se vârtejuia; conj. prez. 3 să se vârtejuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL