1. [DEX '09] VĂRSĂMÂNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement).
2. [MDA2] vărsământ sn [At: I. PANȚU, PR. 4 / Pl: ~minte / E: vărsa + -mânt după fr versement] 1 Depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva, de obicei a statului, a unei întreprinderi sau a unei instituții, pe baza unei obligații legale. 2 (Pgn) Plată1 a unei sume de bani. 3-4 (Ccr) Sumă de bani care constituie obiectul vărsământ (1-2).
3. [DEX '98] VĂRSĂMÂNT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale; p. gener. plată a unei sume de bani. ♦ (Concr.) Sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement).
4. [DN] VĂRSĂMÂNT s.n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ♦ Plată a unei sume de bani. [Cf. fr. versement, it. versamento].
5. [MDN '00] VĂRSĂMÂNT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement)
6. [DEXI] vărsămînt s.n. (econ.) Predare, depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva, pe baza unei obligații legale. ♦ Gener. Plată a unei sume de bani. ♦ Concr. Sumă de bani astfel predată sau depusă la dispoziția cuiva. • pl. -inte. /vărsa + -mînt, după it. versamento, fr. versement.
7. [DLRLC] VĂRSĂMÎNT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară; plată a unei sume de bani.
8. [Scriban] vărsămînt n., pl. inte (după fr. versement). Depunerea uneĭ sume de banĭ la o casierie, la o bancă.
9. [DOOM 3] vărsământ s. n., pl. vărsăminte
10. [DOOM 2] vărsământ s. n., pl. vărsăminte
11. [MDO] vărsămînt, pl. vărsăminte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL