Definiție și ce înseamnă vârlav

1. [DEX '09] VÂRLAV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din sb. vrljav.

2. [MDA2] vârlav, ~ă a [At: DR. IV, 812 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vârlan] 1 (Mun; d. oameni și animale) Viguros (1) și, totodată, agil, sprinten. 2 (Mun; d. oameni) Îndemânatic. 3 (Mun; d. oameni) Harnic (8). 4 (Olt; d. oameni și animale) Grăsuț (2).

3. [DEX '98] VÂRLAV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din scr. vrljav.

4. [DLRLC] VÎRLAV, -Ă, vîrlavi, -e, adj. (Regional) Iute la mișcări, vrednic, îndemînatic. Plecai luni la secerat, Cu șapte fete din sat La ale secerătoare Vîrlave de lucru mare. ȘEZ. VII 22.

5. [DOOM 3] vârlav (reg.) adj. m., pl. vârlavi; f. vârlavă, pl. vârlave

6. [DOOM 2] vârlav (reg.) adj. m., pl. vârlavi; f. vârlavă, pl. vârlave

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] VÂNĂTOARE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat […]
1. [DEX '09] VÂNĂTOR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ […]
1. [DEX '09] VÂNĂTORESC, -EASCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare […]
1. [DEX '09] VÂNĂTOREȘTE adv. în felul vânătorilor, ca vânătorii. – Vânător + suf. -ește. […]
1. [DEX '09] VÂNĂTOARE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat […]
1. [DEX '09] VÂNĂTORIE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător […]
1. [DEX '09] VÂNĂTORIME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. […]
[DLRM] VÎNĂTORI, vînătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vîna. – Din vînător. Sursă: DEX online […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro