1. [MDA2] vărgăluire sf [At: PAMFILE, I. C. 141 / Pl: ~ri / E: vărgălui] (Mol) Vărguire.
2. [DLRLC] VĂRGĂLUIRE s. f. Acțiunea de a vărgălui și rezultatul ei. Vărgăluirea coasei se face de către țiganii fierari. PAMFILE, I. C. 141.
3. [MDA2] vărgălui vt [At: TRDG / Pzi: ~esc / E: vargă + -ălui] (Mol) A vărgui coasa.
4. [DEXI] vărgălui vb. IV. tr. (reg.; compl. indică coase) A întări cu o vargă. • prez.ind. -iesc. /vargă + -ălui.
5. [DLRLC] VĂRGĂLUI, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). ◊ (Refl. pas.) Coasa se vărgăluiește cu o vargă sau o legătură de fier. PAMFILE, A. R. 126.
6. [DLRM] VĂRGĂLUI, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). – Din vargă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL