1. [DEX '09] VÂRFUȘOR, vârfușoare, s. n. Vârfuleț. [Var.: vârfșor s. n.] – Vârf + suf. -ușor.
2. [MDA2] vârfușor sn [At: CAZIMIR, GR. 115 / V: (pop) ~fș~, ~rvu~, (reg) sfârșor sm, ~rșor, vâlș~ sn / Pl: ~oare / E: vârf + -ușor] 1-2 (Pop; șhp) Vârf (1) (mic) de munte Si: (pop) vârfuț (1-2), (reg) vârșel. 3-4 (Pop; șhp) Vârf (19) (mic) de plantă Si: (pop) vârfuleț (1-2), (pop) vârfurel (1-2), (pop) vârfuț (3-4). 5-8 (Șhp) Vârf (45-46) (mic) al unui obiect Si: vârfuleț (3-6). 9-10 (Șhp) Vârf (63) (mic) al limbii, al degetului etc.
3. [DEX '09] VÂRFȘOR s. f. v. vârfușor.
4. [MDA2] vâlșor sn vz vârfușor
5. [MDA2] vârfșor sn vz vârfușor
6. [MDA2] vârșor sn vz vârfușor
7. [MDA2] vârvușor sn vz vârfușor
8. [DEXI] vîrfșor s.n. v. vîrfușor.
9. [DEXI] vîrfușor s.n. Vîrfuleț. • pl. -oare. și vîrfșor s.n. /vîrf + -ușor.
10. [DEX '98] VÂRFȘOR s. n. v. vârfușor.
11. [DLRLC] VÎRFȘOR s. n. v. vîrfușor.
12. [DLRLC] VÎRFUȘOR, vîrfușoare, s. n. Vîrfuleț. Într-un vîrfușor de pai Joacă oastea unui crai (Maiul). GOROVEI, C. 217. (În forma vîrfșor) Brad încetinat, De unde-ai tunat Din vîrfșor de munte, De la flori mai multe. MARIAN, Î. 101. La vîrfșor de nouă meri, Ardu-mi nouă lumînări. TEODORESCU, P. P. 30. – Variantă: vîrfșor s. n.
13. [DOOM 3] vârfușor s. n., pl. vârfușoare
14. [DOOM 2] vârfușor s. n., pl. vârfușoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL