1. [DEX '09] VÂRFULEȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț.
2. [MDA2] vârfuleț sn [At: PANN, Ș. II, 45/4 / Pl: ~e / E: vârf + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Vârfușor (3-4). 3-6 (Șhp) Vârfușor (5-8).
3. [DEXI] vîrfuleț s.n. Dim. al lui vîrf; capăt, extremitate (mică); vîrfuț, vîrfușor. • pl. -e. /vîrf + -uleț.
4. [DLRLC] VÎRFULEȚ, vîrfulețe, s. n. Diminutiv al lui vîrf; capăt, extremitate. Am o nuia, înconjurai lumea cu ea, Și mai rămase-un vîrfuleț Și făcui și un coteț (Gîndul). GOROVEI, C. 170.
5. [DOOM 3] vârfuleț s. n., pl. vârfulețe
6. [DOOM 2] vârfuleț s. n., pl. vârfulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL