1. [DEX '09] VOPSITOR, -OARE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.
2. [MDA2] vopsitor, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 60v/20 / V: (îvp) văp~ sm, (rar) sf, (înv) văpsitoriu, (reg) văcsi~, văcți~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: vopsi + -tor] 1 Fabricant de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (1), (îvr) văpser (1). 2 Negustor de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (2), (îvr) văpser (2). 3 Persoană care se ocupă cu vopsitul1 (textilelor sau al altor obiecte) Si: (reg) boiangiu, fărbar, vopselar (3), (îvr) văpser (3). 4 (Reg) Zugrav.
3. [DEXI] vopsitor, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care se ocupă cu vopsitul. Nu poate vedea în dosul petei galbene decît lemn gol, lucrat de strungar și lăcuit de vopsitor (VIANU). 2 (reg.) Zugrav. Această îndeletnicire casnică pierde din importanță de cînd au început să apară în centrele economice locale vopsitori ambulanți (APOL.). • pl. -ori, -oare. (pop.) văpsitor, -oare s.m., s.f. /vopsi + -tor.
4. [DLRLC] VOPSITOR, vopsitori, s. m. Persoană care se ocupă cu vopsitul linurilor și țesăturilor; boiangiu. ♦ (Tansilv.) Zugrav.
5. [MDA2] văcsitor sm vz vopsitor
6. [MDA2] văcțitor sm vz vopsitor
7. [MDA2] văpsitor sm vz vopsitor
8. [MDA2] văpsitoriu sm vz vopsitor
9. [DEXI] văpsitor, -oare adj. v. vopsitor.
10. [Șăineanu, ed. VI] văpsitor (vopsitor) m. cel ce vopsește, zugrav.
11. [Scriban] văpsitór m. Vest. Meseriaș care văpsește zidurile saŭ gardurile (zugrav) saŭ stofele (boĭangiŭ). – Și vo-.
12. [DOOM 3] vopsitor s. m., pl. vopsitori
13. [DOOM 2] vopsitor s. m., pl. vopsitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL